> Stabilită în Anglia de trei ani, pictoriţa suceveană Sophia Cristina Lauric s-a bucurat de primul ei succes expoziţional
Artista plastică Sophia Cristina Lauric, născută la Calafindeşti, judeţul Suceava, a avut mare succes cu prima sa expoziţie personală, la Londra.
În perioada 24-29 iunie, ea a expus pe simezele Galeriei Arthill din capitala Angliei şapte lucrări, contribuţia sa la „Differentially”, expoziţie internaţională de pictură organizată de World Federation of Zervas Art Clubs (Federaţia Mondială a Cluburilor de Artă Zervas), club ce-şi alege cu mare grijă artiştii cu care colaborează.
Cristina Lauric consideră că prima ei reprezentare publică, la Londra, este „un vis împlinit”, pentru că deşi în cei trei ani de când s-a stabilit aici a creat multe lucrări, a ezitat să-şi asume responsabilitatea unei expoziţii. A făcut-o doar când a simţit că s-a „copt” pentru a face faţă judecăţii publicului avizat şi consumator de artă. A făcut-o, probabil, pentru că venise vremea să golească puţin din preaplinul intenselor sale trăiri, pentru a face loc altora, gata să treacă pe pânză.
Au fost alături de Cristina la vernisaj români de acasă şi români din Anglia, apropiaţi londonezi, foştii ei studenţi englezi şi de alte naţionalităţi, iar dacă publicul prezent mai avea îndoieli, a înţeles cu această ocazie adevărata dimensiune a talentului artistei care face cinste românilor şi ţării sale.
„Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine în toate momentele vieţi mele de artist: unele pline de suferinţă, altele pline de bucurie! Mulţumesc publicului care mă iubeşte, mă susţine şi îmi dă curaj să merg mai departe!”, a declarat artista la vernisaj, mesajul fiind postat apoi şi pe pagina ei de Facebook.
„Focul din mine a fost mai puternic decât realitatea confortabilă”
Povestea Sophiei Cristina Lauric este uimitoare, iar într-un reportaj apărut în Crai nou, în aprilie 2018, am prezentat-o pe larg.
Deşi a început să păşească pe drumul artelor acum aproape 20 de ani, traseul ei spre recunoaştere a fost întârziat şi ocolitor. Cum destinul îi fusese însă deja scris în astre, nu putea alege altă cale.
Cristina nu a făcut studii artistice cum şi-ar fi dorit, ci, copil cuminte şi ascultător, a continuat tradiţia familiei şi a terminat o facultate cu profil economic. Era însă o Cristina dintr-o existenţă paralelă cea care învăţa contabilitate, pentru că cea adevărată tânjea să picteze.
Ascunzându-se de părinţi, ea a frecventat cursurile Şcolii Populare de Artă, îndrumată fiind de cel căruia îi spune şi astăzi „patriarhul meu drag”, adică profesorul Dumitru Rusu. Talentul ei a ieşit repede la iveală, a expus, a progresat, şi-a mărturisit vocaţia şi în faţa părinţilor uimiţi că fata lor poate să creeze artă. A expus din nou, a experimentat şi alte domenii artistice, dar s-a întors mereu la uleiuri, care pentru spiritul ei sunt cel mai grozav „parfum” din lume. S-a întors mereu la culoare, pentru că în sângele sucevencei curg toate culorile lumii.
Cristina Lauric a participat cu lucrări la zeci de expoziţii colective, a expus la New York, la Paris şi acasă de nenumărate ori. A fost în tabere de creaţie, a luat premii, a expus iar şi iar, a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici Profesionişti din România. Îşi dorea totuşi să meargă la o facultate de arte, dar nu a reuşit. A prins însă la USV un master în Arte vizuale, design şi imagine publicitară asistate de calculator şi l-a făcut, apoi a muncit mult pentru a-şi luat doctoratul în arte plastice cu o temă complicată şi laborioasă, faţă de care şi coordonatorul ei, maestrului prof. univ. dr. Liviu Suhar, avea dubii că o va putea duce până la capăt. Dar a dus-o şi încă excelent.
Timp de 10 ani Sophia Crisina Lauric a lucrat în cadrul compartimentului financiar al Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, împărţită între două lumi, una a artei, pentru care se simţea hărăzită, şi cealaltă a cifrelor, străină şi irositoare de timp, simţea ea. Într-o zi, fără să anunţe pe nimeni, fără să-şi fi propus ea însăşi să facă gestul în acea zi, şi-a dat demisia.
„M-am întrebat atunci ce vreau: o viaţă de învârtit hârtii sau să iau drumul a ceea ce sunt, un artist? Simţeam că era un moment decisiv. Focul din mine a fost mai puternic decât realitatea confortabilă, aşa că demn, dar radical mi-am depus demisia. Pentru câţiva din preajma mea a părut un gest de nebunie.
La ora 12 mi-am depus demisia, apoi, aşezată pe o bancă în parc «la Policlinică», uitându-mă în jur, am realizat că am stat o mulţime de ani în sclavie. Nu mai vedeam soarele la zenit, nu mai ştiam cum mai arată lumina. Le pictam din memorie. Atunci m-am oprit o secundă din iureş şi am realizat cine sunt şi ce vreau. Vreau libertate şi timp să pictez. M-am simţit eliberată. Rupsesem cătuşele!”, îmi povestea Cristina anul trecut, când n-am cunoscut.
Trei ani după demisie, fără un venit stabil, suceveanca a făcut „terapie” cu minunile artei universale, cutreierând marile muzee ale Europei, pictând, studiind, trezindu-se când voia, culcându-se când venea somnul, trăind fără program fix, fără constrângeri profesionale, doar făcând ceea ce nu avusese timp să facă până atunci.
Un an de zile a locuit la Paris, iar în 2016 a ajuns în Anglia, unde i-a plăcut şi a rămas, chiar dacă uneori, cum singură mărturiseşte, a trăit pictând şi suferind.
Cristina Lauric a fost mai mult de doi ani profesor la London College of Contemporary Art, în Londra, şi între studenţi de cele mai diverse naţionalităţi a înflorit ca dascăl şi formator, arătându-se şi acolo cum este întotdeauna, un om complex, generos, cald, iubitor de oameni, de valoare adevărată şi de frumuseţe.
Şi dacă tot a făcut pasul cel mare dezvăluindu-se şi pentru public cu o primă expoziţie, artista pregăteşte o a doua, ce va cuprinde 10 lucrări de dimensiuni mari, realizate în cei trei ani de când locuieşte în Anglia şi care au ca temă ceea ce ea numeşte „fantasmele subconştientului”.
Comentarii