Foto: Iulian Bulai – Londra
Jale este în trupa pesedistă, cum jale a fost şi în cea de dreapta, când aceasta a pierdut ultimele alegeri. Nu este nicio noutate sau n-ar trebui să fie pentru nişte luptători care cunosc regulile jocului. Dreapta a fost evident mai determinată, mai decisă să curme şirul ultimelor înfrângeri pe care le-a suferit şi nu a slăbit nicio secundă tirul îndreptat (uneori şi cu cartuşe oarbe, dar făcătoare de zgomot asurzitor) împotriva PSD şi a gafelor sale, convinsă până la urmă fiind că spectacolul va prinde la public şi-l va convinge pe acesta că modul în care gândesc ei lucrurile şi se acţiona este evident mai folositor pentru ţară şi pentru cei conduşi decât lamentabila prestaţie a social-democraţilor. Au mizat un pic (poate chiar apăsat) pe „mintea scurtă” a beneficiarilor de danii, care, precum cel tuciuriu, vrea tot timpul, nu numai în cursul săptămânii. Şi mă refer la curajul (iată, perdant până la urmă) de a mări salarii şi pensii, niciun guvern de dreapta neîndrăznind să o facă: ideea de a lăsa un şfanţ în plus în mâna salariatului român şi de a obliga societatea să-l răsplătească cum o fac toţi cei din jur, adică mai omeneşte. E drept, nu i-a întrebat pe plătitorii de salarii de unde scot banii. Poate că o minte strălucită de acolo şi-o fi zis: să fure mai puţin!
Iată că nici filosofia aceasta nu a ţinut, speranţa PSD de a-şi fideliza şi spori astfel electoratul nefiind confirmată.
Dacă pe acest evident câştig pentru salariatul şi pensionarul român cei ce au câştigat alegerile vor construi, este posibil să nu fie urniţi curând din fotoliile pe care le-au câştigat.
Dar ce au câştigat, de fapt, la aceste alegeri? Doi europarlamentari în plus faţă de partidul situat pe locul următor?… Nu este deloc mult, importanţă covârşitoare având semnificaţia mersului lucrurilor de acum înainte, unii s-au văzut pe cal şi au şi început să-i dea bice, uitând că ceilalţi vin cu greu la pas după ei, pe jos. Este de sperat că cei care au reuşit acum să se urce pe cal nu vor uita repede experienţa pedestrului, dându-i alegătorului-cetăţean mai multe şanse decât i-a dat cel care tocmai s-a reîmpedestrit cu sprijinul lui.
Dar să lăsăm „filosofia” şi să fim de acord că o victorie aduce cu sine o cohortă de speranţe. Am mizat pe ceva când ne-am dat votul, este de sperat că acela care l-a obţinut nu va ignora aceasta.
Faptul absolut remarcabil este acela că alegerile din România s-au înscris în trendul Europei, ceea ce, evident, confirmă faptul că în toţi aceşti ani am priceput ce ni se cere şi unde trebuie să ajungem din starea de rămânere în urmă în care ne aflam. Mai ales că avem acolo, în miezul puterii, un detaşament puternic de conaţionali plecaţi în „schimb de experienţă”. E de glumit şi nu prea, rememorând imaginile cu cozile imense (fotografia de ieri de pe prima pagină a ziarului a fost din Londra) cu români care aşteptau să voteze. Este o lecţie pe care, iată, ei au învăţat-o în Occident deşi, puteau opta pentru soluţia simplă de a rămâne acasă la televizor sau a zăbovi la o bere, pe o terasă. Nu, au venit să aştepte ore în şir ca să voteze. Mulţi dintre noi, acasă, nu am face la fel. Percepeţi schimbarea? Toată admiraţia pentru simţul lor civic, pentru convingerea că, de acolo unde se află, pot transmite conaţionalilor un mesaj: dacă vreţi să schimbaţi o mentalitate pe care cei mai mulţi o condamnăm, apoi aşezaţi-vă la cozi, suportaţi ploaia şi frigul şi votaţi! Şi astfel se naşte, se fortifică respectul pentru democraţie.
Sunt destui care afirmă că degeaba hălăduim prin Europa şi-i învăţăm pe occidentali toate şmecheriile şi prostiile. Iată că reuşim, totuşi, să ne şcolim acolo şi în tainele civilizaţiei, ale convieţuirii cu epoca în care alţii trăiesc altfel. Şi ne place cum trăiesc!
Până la urmă nu am ales duminică decât câteva zeci de oameni care nu vor putea mişca munţii în Parlamentul European. Am transmis însă Europei mesajul pe care îl aşteaptă de la noi: că suntem în curs de depăşire a spiritului de turmă moştenit din recente vremuri şi că învăţăm încet şi sigur lecţiile democraţiei.
Comentarii