Un Făt-logofăt al literaţilor cernăuţeni. Mircea Lutic la 80 de ani

– Dedicaţie –

Pe 25 mai curent, o să-l sărbătorim, la Cernăuţi, pe „patriarhul” scriiturii în limba română, pe domnul Mircea Lutic. La cei 80 de ani, pe care îi va împlini (îmi atrage atenţia Nicolae Şapcă), pe 29 mai. Evident că habar nu am câte compromisuri salvatoare o fi comis şi el, Mircea, în devenirea, în tinereţea lui de om al condeiului. Probabil că le-a făcut, ca oricare dintre noi „în acea vreme”… Dar important este, în viaţa şi creaţia unui om, ceea ce rămâne: o faptă, o idee, o mare iubire… o carte. Iar opera „patriarhului” scriitorilor români din nordul Bucovinei este una substanţială şi valoroasă. Faptul că l-am cunoscut acum 3-4 ani, prin intermediul frumoasei iniţiative total libere numite „Maşina cu poeţi” – o „întâmplare literar-artistică” minunată, fiind una independentă faţă de politic ori alte entităţi culturnice ori administrative (întemeiere datorată Ginei Puică şi lui Vasile Tărâţeanu, cărora le mulţumesc şi pe această cale!) – mă bucură, după cum mă onorează simpatia şi preţuirea pe care Domnia Sa mi le arată. Mai ales – atenţie, o rara avis între condeierii români trăitori între actualele fruntarii sau în afara lor – că nu-l ştiu implicat – orgolios ori interesat – în conducerea vreuneia dintre multele asociaţii româneşti din regiunea Cernăuţi. Nu vreau să supăr pe niciunul dintre fraţii mei de suflet românesc. Nu-i acuz, nu contest sinceritatea patriotismului lor. Dar… Unirea face puterea, se zice. Corifeul sărbătorit în aceste zile a creat o operă cu adevărat originală şi perenă (ca traducător, ca poet, ca publicist). Din păcate, una prea puţin cunoscută la noi, aici, în România. O să adaug, la final, doar zicerea lui de la Suceava, de la una din întâlnirile „Maşinii cu poeţi”, de prin 2017: „Noi ne ştim, dar nu ne cunoaştem. Avem aceeaşi inimă, dar undeva există un blocaj. Noi nu citim ce se scrie în ţară, iar în ţară nu se citeşte ce scriem noi. Totul este ca o inimă care este ruptă în două. Ea nu va funcţiona decât atunci când ambele aorte vor putea să transmită sângele, acelaşi, către creier”. Mircea Lutic (cel inspirat numit de către Ştefan Hostiuc „Făt-logofăt al literaţilor cernăuţeni”) este un viguros stejar, din stirpea fără moarte a stejarilor domneşti ai Codrilor Cosminului. Noi, scriitorii suceveni, îi dorim să ajungă, sănătos, la vârsta arborilor seculari! (CEZAR STRATON, vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni – Suceava, mai 2019)

LUTIC, MIRCEA (29.V.1939, Iordăneşti, jud. Storojineţ, România) – poet; publicist; traducător; ziarist. Membru: al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina (1978); al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1990); al Uniunii Scriitorilor din România (1996); al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (1995); al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. Pseudonime: Mircea Glie, L. Mărăcină, M. Vătreanu, Savin Zinescu. Părinţii: Sava şi Zinovia (n. Hulunga). Absolvent al Şcolii secundare din satul natal. Studii: Liceul Pedagogic din Cernăuţi (1953-1957); Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii din Chişinău (1959-1964). Profesor şi director de studii la Sărata-Galbenă, raionul Hânceşti, Basarabia. Din 1965, corespondent al săptămânalului Cultura (Chişinău). Secretar general de redacţie la ziarul Zorile Bucovinei, în Cernăuţi (1967-2003); corespondent la ziarul Cernivţi (2003) şi la Concordia (2003-2004, Kiev-Cernăuţi). Membru fondator, vicepreşedinte şi preşedinte (1995-1996) al Societăţii pentru cultura românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi. A tradus în limba română din literatura rusă (Dostoievski, Tolstoi, Puşkin, Lermontov, Cehov, Solohov, Turgheniev) şi din cea ucraineană (O. Honciar, V. Zemleak, V. Kolodii). Activitate publicistică deosebit de bogată, studiile şi articolele sale pe teme de istorie culturală a Bucovinei fiind deosebit de documentate şi, de aceea, având o valoare deosebită. Distins cu: Premiul Uniunii Scriitorilor şi al Comitetului de Stat al Moldovei pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu cărţi, pentru traducerea romanului Fraţii Karamazov de F. Dostoievski (1984); Premiul Literar Internaţional „Ivan Franko” al Uniunii Scriitorilor din Ucraina (1995); Premiile Literare „Dmytro Zahul” (1999), „Mircea Streinul” (2001), „Isidor Vorobchievici” (2002); Insigna de Onoare a Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina (2009); Diploma de Onoare a Radei Supreme a Ucrainei (2010); Premiul Literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2012). Decorat cu: Ordinul Naţional al României „Serviciul credincios” în grad de ofiţer (2000); medalia „150 de ani de la naşterea Luceafărului literaturii româneşti” (2000); medalia „600 de ani ai oraşului Cernăuţi” (2008); medalia „Teiul de Aur” (2017). Cetăţean de onoare al Bucovinei (2015), bursier regional (2009) şi prezidenţial pe viaţă (2014).

Bibliografie: I. Volume: Baştina luminii (versuri), Ujgorod, Ed. Carpaţi, 1973; Fereastra de veghe (versuri), Ujgorod, Ed. Carpaţi, 1978; Cununa soarelui (antologie), Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1979; Datul întru fiinţă (versuri), Cernăuţi, Ed. Prut, 2000, 128 p.; Noimă, ed. bilingvă, româno-ucraineană, traducere de V. Kolodii, Cernăuţi, Ed. Misto, 2000; Ecou de foc / Vidlunnja vognju (versuri), ed. bilingvă, româno-ucraineană, traducere de V. Kolodii, Kiev, Ed. Etnos, 2001, 192 p.; Peregrinul tainic (în lb. ucraineană), Cernăuţi, Ed. Misto, 2002; Are toamna trei copii (plachetă de poezii pentru copii), Cernăuţi, Ed. Zoloti Iytavry, 2004; Ploaia de stele (antologie): vol. I-III, Kiev, Ed. Etnos, 2004-2007; Colind prin zodii de cuvinte (publicistică), Cernăuţi, Ed. Misto, 2005, 520 p.; Înluminări în prour (versuri), Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2005, 144 p.; Clipa de graţie, Iaşi, Ed. Princeps Edit, 2006; Zăpada mieilor. Florilegiu de proză ucraineană din toate timpurile (antologie), Cernăuţi, Ed. Misto, 2009, 688 p.; Arminden cu heruvimi (versuri), Cernăuţi, Ed. Misto, 2011, 208 p. (Premiul Academiei Române); În lumina cuminecării (versuri; trad. Vitali Kolodii), Cernăuţi, Casa Editorială Bukrek, 2011, 88 p.; Eon în flăcări, Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2014; Ofrandă întemeietoare, Ed. Misto, Cernăuţi, 2014; Umbra lacrimii, Cernăuţi, Ed. Misto, 2016, 220 p.

  1. Traduceri (selectiv): U. Sinclair, Jungla, Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1978, 440 p.; A. Cehov, Cameleonul (colab.), Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1982; F. Dostoievski, Fraţii Karamazov, Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1983; Lev Tolstoi, Opere alese: vol. I Copilăria. Adolescenţa. Tinereţea (colab.), Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1985, 504 p.; A. Puşkin, Opere alese (colab.), Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1986; Din lirica ucraineană (cu Ion Gheorghiţă şi Vasile Leviţchi), Chişinău, Ed. Artistika, 1986, 230 p.; I. S. Turgheniev, Părinţi şi copii, Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1987; Ibidem, Bucureşti, Ed. Litera Internaţional, 2010, 256 p.; Lermontov, Opere alese (colab.), Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1988; Vasil Zemlâc, Stolul de lebede (roman), Chişinău, Ed. Literatura artistică, 1989, 369 p.; V. Kolodii, Lamura albă a toamnei, Cernăuţi, Ed. Misto, 2001; V. Kolodii, Lacrima de adio a dimineţii, Kiev, Ed. Etnos, 2002; F. Dostoievski, Oameni sărmani, Cernăuţi, Ed. Misto, 2007; L. Tolstoi, Povestiri din Sevastopol, Cernăuţi, Ed. Misto, 2007; Ciabua Amiredjibi, Data Tutaşhia, Cernăuţi, Ed. Misto, 2008, 368 p.; Zăpada mieilor. Florilegiu de proză ucraineană din toate timpurile, Cernăuţi, Ed. Misto, 688 p.; Oles Honciar, Ciclonul / Brigantina (roman), Kiev, Ed. Etnos, 2011, 462 p.

Referinţe: A. D. Rachieru, La ceasul primenirii”: Mircea Lutic, în vol.: Poeţi din Bucovina, p. 258-262; Gr. C. Bostan, L. Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi 1775-2000, p. 413-425; Nicolae Bileţchi, Mircea Lutic, un veritabil homo eruditionis, în: „Glasul Bucovinei”, XII, nr. 4/2005, p. 35-43; C. Agache, Mircea Lutic – un artizan al cuvântului scris, în vol.: Literatură română în ţările vecine 1945-2000, p. 203-207; Şt. Hostiuc, Mircea Lutic. Poeta artifex, în vol.: Scriitori români din nordul Bucovinei, p. 131-142; Şt. Al. Băişanu, C. V. Steiciuc, A. Niculică, Sol omnibus lucet, p. 319-324; Gr. Crigan, Cartea zoriştilor, p. 136-158. (EMIL SATCO, ALIS NICULICĂ, „Enciclopedia Bucovinei”, Suceava, 2018)

Referinţe. „Eminescianizam şi coşbucizam copios” (mărturiseşte, nostalgic, „patriarhul” literelor şi simţirii româneşti din nordul Bucovinei, într-un interviu acordat lui Grigore Crigan). În urbea cernăuţeană a adolescenţei şi tinereţii sale, Eminescu a rămas „model de întrupare în poezie, un mag al armoniilor sonice absolut indimenticabile, un taumaturg al verbului cu aripi de zburătoare din basme. (…) Am simţit mereu şi mereu o stringentă nevoie de a mă identifica cu el şi prin el, de a mă consubstanţializa – fărâmă minusculă – cu necuprinderea lui cosmică. (…) De aceea, în modestul meu demers de creaţie, în tot ce am scris până azi la flacăra inspiraţiei, călăuză mi-a fost verbul lui întăritor de credinţă istorică, de certitudine în viitorul nostru, de temeinică acreditare în unanimitate şi de comuniune cu sempiternul”. Iată câteva rânduri în care omagiul adus Poetului Naţional este tutelar, absolut.” (Grigore Crigan, în „Cea mai curată lacrimă a noastră”, Cernăuţi, 2009).

Mircea Lutic este „printre cei mai buni rostitori ai limbii române, personalitate de care are atât de mare nevoie Cernăuţiul lui Eminescu şi al lui Aron Pumnul, s-a arătat convins, în cadrul unei serate omagiale – la împlinirea de către scriitor a vârstei de 70 de ani – acad. Mihai Cimpoi. Prin traducerile sale de o ţinută excepţională, Mircea Lutic a contribuit mult la dezvoltarea literaturii române. Sărbătoritul s-a raliat demult dialogului european de apropiere a culturilor, în favoarea specificului naţional”. Titularii Catedrei de filologie română şi clasică a Universităţii din Cernăuţi l-au caracterizat pe Mircea Lutic ca pe un „oştean, un păstor al cuvântului românesc”. Iar poetul şi criticul literar Ştefan Hostiuc l-a numit „Făt-logofăt al literaţilor cernăuţeni”. (Vasile Carlaşciuc)

„Fie ca acest drum pe care păşeşte cu dreptul distinsul nostru coleg să-l menţină în permanenţă într-o «îndeapururea liturghie a sufletului» şi a cugetului său în permanenta căutare a sinelui îndumnezeit. Pentru că are de transmis cititorilor săi un mesaj înălţător. Or, după cum spunea marele poet imnograf Ioan Alexandru, un poet adevărat trebuie să fie un Mărturisitor al Logosului, un mărturisitor al Iubirii şi al Luminii. Adică purtătorul unui mesaj înalt în istorie. Şi Mircea Lutic se străduie anume aşa să fie. Iluminat în prour el se întreabă «Ce-i nexul frumuseţii?» şi tot el răspunde: «Poezie/ Cu rimele întoarse către sine –/ Una în adevăr, alta în bine –/ pe-un stih întraurit care le ţine». Închei aici cu o strofă din «Logosul zilei», care se înscrie de minune în fibra intimă a afirmaţiilor mult regretatului poet Ioan Alexandru cu privire la misiunea poeţilor ca Mărturisitori ai Logosului: «Şi, îmbucuraţi, vestescu-i mereu/ Pe geana zării plinul de aur – Suprem logos al zilei, tezaur/ în lumea vegheată de Dumnezeu.» (Vasile Tărâţeanu, 2012)

„Mircea Lutic este un bijutier al cuvântului artistic. Fiind de acord cu afirmaţia unor critici că poetul nostru «pompează sânge nou în poezia bucovineană», Ilie Popescu – autorul cărţii «Partea noastră de cer» (Câteva gânduri despre originea şi semnificaţia contextuală a unor cuvinte şi expresii frazeologice din opera lui Mircea Lutic) – constată că originea cuvintelor şi a expresiilor frazeologice în poeziile lui Mircea Lutic este diferită (mitologică, religioasă, filosofică etc.). La crearea imaginii poetice, Mircea Lutic foloseşte foarte multe cuvinte şi expresii de origine mitologică, preponderent din antichitatea greaco-romană, din patrimoniul spiritual al omenirii. Dar întâlnim des şi cuvinte din mitologia românească. Sub acest aspect este analizat de domnul Ilie Popescu cuvântul autohton «ler», cuvânt de o frecvenţă relativ mare în sonetele lui Mircea Lutic. În colindele româneşti el este folosit ca refren. Poetul nostru îl asociază când cu lumina, când cu spaţiile eterne: „Un înţelept din bătrâni postulează: «Cuvintele-şi trăiesc destinul în ceruri,/ De unde ca stelele luminează/ Pământeştile premeniri şi leruri». Ilie Popescu a explicat titlul cărţii sale printr-un citat al marelui filosof român Constantin Noica: «Dacă s-ar întreba cineva de ce dăm atâta însemnătate câtorva cuvinte româneşti, am răspunde: pentru că aceasta este partea noastră de cer». Creaţia poetică şi cea de traducător a lui Mircea Lutic s-a aflat mereu în centrul atenţiei criticilor şi istoricilor literari din Ucraina, România şi Republica Moldova. Îi apreciază scrierile şi oameni de litere ucraineni, care au găsit în poezia lui Mircea Lutic o revelaţie şi trăire creştină de cea mai înaltă probă.” (Vasile Carlaşciuc, 2019)

Maşina cu poeţi la Cernăuţi, 2017

 

MĂ NINGE LERUI-LER

Am mai îmbătrânit c-un an. Rotund

În verbul ce răsună la răspântii

Ursitei purtătorul de cuvânt i-i

Pe zarea vremii, clopotul profund.

Am mai îmbătrânit cu-n an. Celest

Mă ninge lerui-ler. Precum o rană

Se-nalţă crucea vârstei, suverană,

Din nord şi sud, din est ca şi din vest.

Iar Domnul se îngăduie-n colind

De-mi bate-n porţi mereu, cu cârja sorţii,

Eu însă cred în păsuirea morţii

Şi-mi fac isprava vieţii tot scriind.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: