Nimicul şi elicopterul

Nu cred că s-a mai văzut vreodată o împerechere mai bizară de cuvinte în titluri, la fel cum nu cred că s-a mai văzut altundeva decât în România o împerechere de fapte politice mai bizare ca acum. Cu toate acestea, bizareriile politice continuă: deşi social-democraţia e o ideologie care împleteşte guvernarea în vederea bunăstării clasei muncitoare, a celor mulţi cu dezvoltarea economică fără de care bunăstarea nu este posibilă, la noi actul de conducere a statului se concentrează de peste doi ani numai şi numai asupra aducerii Justiţiei în curtea partidului conducător şi a jupânului. Iar asta cu toate că, în doctrina social-democrată, justiţia trebuie să fie egală pentru toţi, iar dreptatea trebuie înfăptuită conform legilor democratice.

Deşi actuala majoritate a câştigat dreptul de a guverna România, măsurile luate de la alegeri încoace îi privesc preferenţial pe liderii de partid implicaţi în dosare penale şi abia apoi pe poporenii aflaţi în situaţii grele. Defavorizaţii beneficiază şi ei de fel de fel de măriri salariale şi pomeni electorale, fiindcă votul lor este important. De aceea cred ei că social-democraţia este salvatoarea României, singura care poate face faţă străinătăţii duşmănoase, multinaţionalelor jefuitoare şi Europei colonizatoare.

Dar chiar şi aşa, la ultimul miting electoral de la Iaşi, înconjurată de atâta „dragoste” populară, social-democraţii noştri nu ştiau pe unde să iasă din clădirea teatrului Luceafărul, clădire care nu era dotată cu terasă exterioară pentru elicopter precum Comitetul Central al PCR.

Liderii social-democraţi s-au ascuns de strigătele protestatarilor folosindu-se de bruiajul fanfarei, iar baia de mulţime a fost ratată. Dovadă clară că social-democraţia nu mai este „cea mai iubită dintre pământeni”, cum îşi cântă ei înşişi în strună de câţiva ani. Ceea ce mă face să cred că, în contrast cu situaţia din stradă, social-democraţii români reeditează la altă scară situaţia tulbure a PCR şi a lui Nicolae Ceauşescu dinainte de revoluţie.

În lipsa elicopterului, s-a apelat la laude asupra activităţii de guvernare, asupra „măreţelor realizări”, repetându-se la nesfârşit verbul „v-am dat”, că doar atât contează, iar la dialogul cu propriul electorat social-democraţia „a mers până la capăt” unde a dat de nimic şi nu e vorba de filosofia nimicului.

Adică, după o voce îndrăzneaţă din public, nu s-a ales nimic din programul – capodoperă de guvernare, acela explicat cu atâta convingere „cu creionul pe hârtie” în trecuta campanie electorală. Cuvântul „nimic” a scos social-democraţia din minţi şi s-a trecut la injurii. Deşi în ţările cu ştaif democratic social-democraţii sunt cunoscuţi ca politicieni manieraţi. După care „nimicul” a devenit viral pe reţelele de socializare şi acolo a rămas.

Numai că a mai apărut ca din senin un fapt: un fost votant social-democrat nu a mai vrut să dea mâna cu hoţii aflaţi în plină baie de mulţime, iar gestul său a trezit stupoare şi nedumerire. Şi asta fiindcă faptul acesta ireverenţios coincide cu strigătele protestatarilor de mai bine de doi ani încoace. De aceea, o întrebare trebuie pusă: Încotro o ia social-democraţia românească? Nu cumva costumul de gală european a fost schimbat pe surtucul pătat al formaţiunii dinainte de 1989, dar bine înfipt acum la (re)sursele bugetare ale întregului popor? Nu cumva se repetă situaţia PCR care era orice numai partid socialist modern nu?

Aşa era şi atunci: de la tribuna oficială măreţii tovarăşi perorau zilnic că socialismul urcă spre zenit în zbor, dar la Alimentara nu găseai decât tachimuri şi fraţii Petreuş, în casă era frig ca afară, iar graniţele erau închise. Mai ţineţi minte butada: „ce e mai rece ca apa rece? Apa caldă!” În schimb aveam în frunte un lider mondial, „erou între eroii neamului”, fără de care, cică, ar fi fost vai de capul României. Ne mândream că România făcea parte din lumea a treia şi-i aveam prieteni pe tovarăşii sovietici, chinezi, nord-coreeni şi vietnamezi.

Ceea ce e mai greu de înţeles e cum s-a ajuns din nou la faza elicopterului, la rugăciunile servitorilor cu lacrimi în ochi către liderul suprem să nu-i abandoneze… Mai e doar un pas până la faza: „am fost un dobitoc!”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: