Ziarul

Prin anul 1994, student fiind şi deja în relaţie cu presa locală (nu doar fiindcă aveam colaborări cu primul cotidian postdecembrist al judeţului, „Crai nou”, şi cu primul post de radio din Suceava, „Top ’91”, dar şi pentru că mă numărasem printre iniţiatorii primelor două reviste studenţeşti ale USV, „Reper L” şi „Archaeus”), am prestat vremelnic, ca voluntar, într-o cercetare de piaţă privind presa suceveană (mai ales cea de acoperire a municipiului). Am înţeles că erau în epocă interese ale unor grupuri de presă deja reprezentate la nivel naţional de a concura, cu publicaţiile lor, (şi) pe piaţa locală. Curios eu însumi ce se întâmplă pe aceasta, circumstanţial (şi neoficial), am aflat atunci că ziarul „Crai nou” era „Ziarul” pentru suceveni, deşi la mare concurenţă cu alte publicaţii (cotidiene şi periodice) care între timp toate aveau să dispară. „Ziarul” – în contextul în care inclusiv o puternică presiune de nouă şi democratică opinie încă îl viza, cu trimitere la anteriorul „Zori noi”, drept „comunist” sau „al comuniştilor” (pe când, la nivel mediatic naţional, „Adevărul” de atunci ocupa o parte a pieţei deţinute de „Scânteia” dinainte, iar „România liberă” nici măcar nu-şi schimbase titlul). La aproape un deceniu după aceea, fiind masterand în semiotica mass-media şi publicităţii, am făcut o mică cercetare asupra numelui „Crai nou”. Prilej de a constata că peste 80% dintre respondenţi se refereau la ziarul care apărea la Suceava şi era citit în tot judeţul – preponderent de cititori plătitori ai ediţiilor tipărite. Azi, balanţa tinde să se încline în favoarea celor care citesc gratuit ediţia online sau (re)postările de pe reţele de socializare. Abia unii dintre cei aprox. 20% îşi aminteau atunci, prin 2003, de opereta lui Ciprian Porumbescu, care avea, evident, un nume destul de nepotrivit pentru un cotidian generalist. Însă dacă ziarul anterior al Sucevei, „Zori noi”, a avut un nume impus de Leonte Răutu, şeful propagandei comuniste între 1956-1965, conjunctural, în decembrie 1989, presiunea străzii anticomuniste, asemenea lui, a decis: ziarul „său” trebuia să se cheme „Crai nou”. Şi aşa a fost să-i fie numele până astăzi, rămânând perceput ca al celor care – măsurându-şi discursul cu numele şi obrazul! – semnează în paginile sale. Şi al celora – încă mulţi – care au nevoie să îl citească.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: