La un moment dat am părăsit şoseaua spre Cernăuţi, luând-o la dreapta, prin Molniţa, spre Herţa, care, aparţinând Ţinutului Herţa, „nu a făcut parte nici din Basarabia românească, stăpânită de Rusia între anii 1812-1918, şi nici din Bucovina românească, stăpânită de Austria între anii 1775-1918. […] Prin urmare, în anul 1918 ţinutul Herţa nu s-a unit cu România, deoarece unit a fost dintotdeauna“, cum spune prof. dr. Ioan Murariu în cartea sa, „Istoria ţinutului Herţa până în anul 1940”, apărută la Editura Vicovia, din Bacău, în anul 2010, şi cum avea să ne reamintească Alis Niculică, istoric prin formaţie şi cu un doctorat în Istorie, nu mult mai târziu, în casa lui Gheorghe Asachi. În ce mă priveşte, o ştiam bine dintr-un manual şcolar al bunicului patern, din Dorohoi, şi, şi mai bine, din povestirile seniorului Alexandru Ştefănescu, tatăl istoricului literar Alex. Ştefănescu, în neuitatele vizite pe care mi le făcea în redacţia ziarului „Crai nou” Suceava.
Toate previziunile meteo vorbind de reîntoarcerea iernii, ne-a bucurat salutul ploilor de aur, când din faţa unei case, când dintr-o grădină, şi a înseninat dimineaţa plumburie. Cu Sorin Sîrghie la volan, administratorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, cu managerul instituţiei, Gheorghe Gabriel Cărăbuş, cu Alis Niculică, şef birou informare şi bibliografie, şi Elena Pintilei, bibliograf, în maşina înaintând cu grijă pentru echilibrul între greutatea cărţilor din portbagaj, de pe scaune, dintre scaune, şi neregularităţile drumului, mă bucuram împreună cu ei de apropiata întâlnire pe care ne-o pregătea, pentru a patra oară din anul 2015 încoace, Salonul de Carte Românească de la Biblioteca Raională din Herţa. Întâi ne-a salutat prietenos şi cu chip întinerit casa acesteia. Nu clădire, nu sediu, deoarece, aşa cum a ţinut să ne reamintească în cuvântul de bun venit doamna ei, Elena Mihai, adică directoarea Bibliotecii, chiar în spaţiul acesteia venise pe lume ilustrul cărturar. Mi-ar fi plăcut să ne spună mai mult, deşi tot atât de bine ar fi putut să o facă şi Gheorghe Gabriel Cărăbuş, de asemenea doctor în Istorie, bun cunoscător al epocii şi al personalităţii lui Gheorghe Asachi, despre care publicase cu ani în urmă şi un studiu în revista „Codrii Cosminului”. Însă m-am mulţumit să-l salut în sala pe care o domină dintr-un tablou şi în care intrasem şi pentru chipul său de iluminist, şi pentru titlurile de pe etajera cu înscrisul, în română şi ucraineană, „Ediţii româneşti. 2018-2019”. Şi după ce mi-am plimbat privirea peste stelajele cu publicaţii organizate tematic, şi peste rafturile cu inventarul dominat de volume cu caractere slave, m-am gândit ce minunat ar fi ca măcar lucrătorii acestei biblioteci, dacă nu şi ale celorlalte din raion, să aibă parte de o excursie la Iaşi, special ca să vadă splendoarea Bibliotecii de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, considerată una din cele mai frumoase din lume.
Dar deocamdată mă întorc împreună cu ceilalţi suceveni în micuţa şi primitoarea sală a Casei lui Asachi pregătită pentru manifestare, bucuroasă, bucuroşi de reîntâlnirea cu Maria Dovhani, director-adjunct al Bibliotecii Ştiinţifice Universale Regionale „M. Ivasiuk” Cernăuţi, o prezenţă caldă, prietenoasă, nu odată oaspete al Bibliotecii Bucovinei la Suceava, şi cu Ivona Lughina, directoarea Bibliotecii Raionale Storojineţ, cu care fusesem împreună acum doi ani la mormântul lui Iancu Flondor. Dar şi de întâlnirea cu Olga Covalciuc, directoarea Bibliotecii Raionale Hliboca. Braţe deschise pentru prietena noastră, Maria Toacă, şi pentru ceilalţi literaţi din Cernăuţi: Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, Mircea Lutic, Simion Gociu, Doina Bojescu, universitarul Ilie Popescu şi Vasile Bâcu, bine cunoscutul preşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” Cernăuţi, aici reclamat de herţeni ca fiind de-al lor în virtutea răspunderii de redactor-şef al „Gazetei de Herţa”. Din grupul venit de la Cernăuţi nu putea să lipsească Vladimir Acatrini, preşedintele Societăţii Bibliotecarilor Bucovineni. O participare onorantă pentru toţi şi surpriză chiar şi pentru autorităţile reprezentate de Victor Ciuclea, preşedintele Consiliului Raional Herţa, Tatiana Hliboceanu, prim-locţiitor al Administraţiei Raionale de Stat Herţa, şi Vera Ţârdea, şefă de departament la aceeaşi Administraţie – Consulatul General al României de la Cernăuţi, în persoana Excelenţelor Lor Irina Loredana Stănculescu, consul general, prima dată la Herţa, şi Ionel Ivan, ministru consilier.
Cum însă nu numai invitaţii mai scumpi la vedere şi alocuţiunile lor, ci şi lansările de carte sunt unul punctele de atracţie ale unui astfel de salon, am să le amintesc pe cele aşezate în faţa publicului, începând, fireşte, cu „Enciclopedia Bucovinei” de Emil Satco şi Alis Niculică, o lucrare de maximă importanţă, cartea valorilor bucovinene adusă la zi şi semnificativ îmbogăţită, o carte unificatoare, fără îndoială cea mai importantă (şi mai de succes) carte a Centenarului Marii Uniri sărbătorit în Bucovina. Şi aş continua, pe aceeaşi linie unificatoare, cu „Dulce-amar de Bucovina” de Doina Cernica şi Maria Toacă, la prima ediţie a Salonului de Carte Românească de la Herţa, cele două autoare, una din nordul şi cealaltă din sudul Bucovinei, fiind de asemenea prezente cu un volum împreună, unificator, despre Bucovina întreagă la începutul secolului XXI. Dar numele Mariei Toacă s-a aflat şi pe coperta altei cărţi, „Drumuri de dor prin ţara dragă” (aceasta apărută la Cernăuţi, spre deosebire de cele menţionate, sub egida unor instituţii şi edituri sucevene), cu totul deosebită prin descrierea frumuseţilor istorice, culturale, turistice ale României de azi văzute de o româncă de pe pământul său înstrăinat, iar cel al Doinei Cernica – şi pe recenta sa carte, „Priveşte şi încearcă să vezi. Poveşti de călătorie”, Editura Muşatinii, Suceava, 2019. Personalitatea tutelară a Bibliotecii Bucovinei Suceava, I. G. Sbierea şi familia sa şi-au aflat în albumul pe care li le-a consacrat Elena Pintilei noi pagini, noi documente, noi informaţii, iar o ediţie nouă a dedicat Ilie Popescu nealinatei suferinţe a românilor surghiuniţi, despărţiţi de despicarea Bucovinei, cu povestea adevărată a alor săi pe „Drumul spre Golgota”.
O durere la care continuă să se simtă părtaşi cei care l-am cunoscut a iradiat şi cartea de poeme „Zori în inversie” a lui Mircea Lutic, în tălmăcirea regretatului Vitali Kolodii, „aripa ucraineană a creaţiei mele”, cum a mărturisit, nu prima dată, autorul. Dureri nealinate, rană deschisă a pus în lumină, lumina puternică dintr-o sală de operaţii!, şi scurtul florilegiu alcătuit de Simion Gociu din propriile cărţi, pe fondul unei tristeţi de moarte: „Când mă uit pe pereţi, simt cum graiul nostru se stinge!”, după care a evocat şi semnarea de către preşedintele de atunci al României a celui „mai negru pact din viaţa noastră” – „Plângeau românii la Cernăuţi!” Momentul, greu!, a fost depăşit, în desfăşurarea Salonului, de intervenţia fermă a lui Ilie Tudor Zegrea, cu zicerea „Să ne trăiască duşmanii, dar să ne vadă fericiţi!” şi de exprimarea convingerii: „E bun şi jocul, însă cartea trebuie să fie mijlocul cel mai eficient de a ne păstra identitatea, spiritualitatea, limba!” Precum şi de mulţumirea Doinei Bojescu de a fi ilustrat cartea de debut a talentatului nepot al poetului Simion Gociu.
Naiul elevului Igor Cozma (acompaniat de Dumitru Albu la acordeon) a picurat miere peste asprimile zilei şi ca nişte flori din ploaia de aur s-au deschis în sufletele noastre numele micuţilor lăudaţi de Ina Pintilei, şefa Bibliotecii din Mihoreni, Serafim Pintilei, pentru talentul de recitator, şi Daniela Scriba, pentru patosul şi inspirata susţinere a celor „27 de pricini pentru citit o carte”. Tot ea ne-a transmis ceva din emoţia cu care au trăit sătenii programul pregătit de şcolarii îndrumaţi de profesoarele Mihaela Lupu şi Maria Popa – „Limba maternă – icoană eternă”.
Gândindu-mă la ei, copiii, cea mai scumpă şi poate singura nădejde adevărată a românilor din nordul Bucovinei, nu am putut decât să-i fiu, să-i fim alături dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş în solicitarea adresată public consulului general Irina Loredana Stănculescu de a primi sprijin – cu respectarea legilor şi regulamentelor Ucrainei, desigur! – pentru darul de carte din România şi pentru evitarea orelor lungi petrecute în vamă în cazul misiunilor culturale, precum a noastră, invitaţi la Salonul de Carte Românească de la Herţa, deoarece cărţile aduse de noi „nu sunt cărţi care să atingă puncte sensibile. O carte de Ion Creangă sau de Jules Verne tradus în româneşte nu face decât bine unui copil care vrea să citească în limba părinţilor lui!”
Comentarii