Pe lângă o seamă de soluţii înnoitoare determinate de progresul cercetării gramaticale, de aspiraţia de a conferi întregului un caracter unitar sau de „compromisul” făcut uzului majoritar, modificările instituite prin DOOM 2005, cu o argumentaţie întărită de noua ediţie a Gramaticii Academiei (tot din 2005), au generat în rostire şi, mai ales, în scriere şi reale dificultăţi. Create, parcă, în compensaţie cu simplificările operate (unele, conform unei expresii consacrate, în maniera „rabinului din Buhuşi” – toată lumea are dreptate; de exemplu, şi cei care spun / scriu fierăstrău, şi cei care preferă norma veche a lui ferăstrău), complicaţiile insinuate în sistem (dincolo de cele terminologice) nu sunt chiar de neglijat şi nici uşor de desluşit.
Ne vom referi, în continuare, la una intens controversată, acceptată sau respinsă în practică după bunul-plac al fiecăruia (ne gândim, fireşte, la publicaţii, edituri, autori de texte…): scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui negativ compus niciunul, niciuna, cu sensul „nimeni”, şi ale adjectivului pronominal corespunzător, niciun, nicio. Este de amintit că, înainte de 1953, niciun(ul) se scrisese „legat”; îndreptarele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie apărute din 1960 până la ediţia a V-a din 2001 au susţinut însă normativ varianta „dezlegată” pentru toate formele pronominale sau adjectivale respective (mai simplă pentru orice învăţăcel). În 2005, modificând… schimbarea, cercetătorii academici au motivat-o aproape… convingător: rămăsese unicul pronume (în afară de ceea ce) scris astfel (în două cuvinte); alt pronume cu o componenţă relativ asemănătoare, vre(unul), se scrie sudat (adoptând atitudinea cârcotaşului, am putea atrage atenţia că între cele două elemente „sudura” este mai accentuată şi nici vreun cuvânt vre de sine stătător nu este atestat de dicţionare, în afară de adverbul vreo şi de componentul, mai mult sau mai puţin aglutinat în pronunţie, din vreun, vreo); se mai motivează că între componentele respectivului pronume / adjectiv „compus sudat” nu poate fi intercalat alt cuvânt şi că alte combinaţii cu nici la început (nicicând, nicicât, nicidecum, niciodată) îşi păstrează individualitatesa, fiind „cuvinte compuse sudate”, excepţiile având elemente (semantice) pentru a fi distinse (nici o dată, adică nici o singură dată calendaristică).
Cum era de aşteptat, lingviştii care au decis noua normă au identificat excepţii şi pentru compusele cu nici pe care le avem în vedere: când acesta este adverb urmat de un articol (cf. Nu este expert, dar nici un ageamiu) sau este conjuncţie urmată de numeral (cf. Nu are nici un frate, nici mai mulţi); în cazul pronumelui niciunul, acesta, însemnând „nimeni”, trebuie deosebit de conjuncţia urmată de un pronume nehotărât (cf. Nu m-a convins nici unul, nici celălalt.). Oricum, lucrurile sunt ceva mai simple pentru pronumele niciunul, fiindcă, printre altele, unul, spre deosebire de un, nu poate fi decât pronume, nu şi numeral sau articol.
Dacă te apleci cu atenţie suficientă asupra argumentelor (şi a cazurilor care nu se supun regulii), ai putea să ajungi la concluzia că este o opţiune nouă, instituită „oficial” şi că nu se complică foarte mult lucrurile: de la „dezlegat” se trece la „legat”. E drept că, în prima variantă, dispăreau excepţiile, pentru care, acum, trebuie să faci o pauză, să analizezi stabilind categorii gramaticale şi să iei decizia ortografică. Ce te faci însă când, dacă te… apleci şi mai mult, constaţi că, uneori, dificultăţile nu sunt uşor de depăşit. Pentru noile excepţii, DOOM 2005 oferă ca exemple (doar!) construcţii corelative de genul nici un…, nici un; nici un…, nici mai mulţi; nici unul, nici celălalt. Există însă şi (cel puţin) o serie de cazuri în care oscilaţia / incertitudinea celor ce scriu vădeşte dificultatea. Seria la care ne referim este alcătuită din nici o clipă, nici un moment, nici o secundă, nici un pas etc. Ziare, agenţii de presă şi autori cu prestigiu recunoscut care au îmbrăţişat regula cea nouă scriu frecvent secvenţele menţionate într-un cuvânt (nicio clipă este atestat pe internet, prin Google, de circa 226 000 de ori, iar niciun moment de 159 000 de ori; e drept, varianta nici o clipă, de exemplu, apare de aproape două ori mai frecvent, dar nu trebuie uitat că foarte multe publicaţii şi persoane n-au acceptat norma cea nouă): „nu uita nicio clipă că este poet”; „n-a contat nicio clipă” (România literară, nr.52/2018). În aceste citate, ca şi în celelalte grupuri ar fi putut funcţiona „controlul” prin posibilitatea introducerii unui cuvânt între cele două componente (nici măcar o clipă, nici măcar un moment), care ar fi arătat că o, respectiv un sunt numerale. Poate că era bine dacă DOOM ar fi consemnat şi această situaţie. Cei care scriu „legat” ar putea fi influenţaţi şi de faptul că nici o clipă, nici un moment înseamnă „deloc”, substituibil în enunţ. Şi pentru nici o clipă credem că există alternativa corectă cu nicio: cf. În marea lui suferinţă, nicio clipă dintre cele trăite în suferinţă nu i se părea mai suportabilă decât alta.
În final, să recunoaştem că, deşi instituţia academică susţine că noua grafie „nu îngreunează, ci, dimpotrivă, uşurează recunoaşterea ca atare a pronumelui / adjectivului pronominal în cauză”, în realitate ea nu se dovedeşte deloc mai lesnicioasă, pentru că pe aceia care vor să scrie corect îi interesează mai puţin valoarea gramaticală a cuvintelor implicate, ei preferând o regulă clară, fără prea multe excepţii. Numind această măsură reformatoare o simplificare complicată, nu înseamnă că îndemnăm la nerespectarea cerinţelor statuate de dicţionar.
I.NEDELEA
Comentarii