Pictura artistului Dumitru Rusu gravitează în jurul unei coerenţe şi simplităţi magistrale. Absolut niciun element din arta sa nu este excesiv sau insuficient. El reuşeşte într-un mod elegant să înfăţişeze forţa vitală care pulsează în natură cu ajutorul vieţii, luminii şi al mişcării atmosferei. Între suflet şi artă existând o legătură prin împlinire şi acţiune reciprocă. O instinctivă siguranţă şi îndemânare, ce se îmbină cu o discretă modestie, îi ghidează simplitatea, măsura şi dragostea pentru esenţial.
La o primă vedere, lucrările par realizate cu un impuls firesc, natural, dar de fapt ele sunt foarte bine gândite, echilibrate din punct de vedere compoziţional, cromatic, structural şi ritmic, ceea ce le conferă armonie şi acea notă de profesionalism. Sentimentul imprimat lucrărilor de artă are un caracter individual, o structură formală şi concretă şi mă încântă nespus prezentarea atât de naturală, de calmă şi primitoare a naturii, a sânului protectiv al comunităţii rurale, a zonelor cu încărcătură energetică mare şi paşnică şi a naturii care exaltă un sentiment etic. În toate compoziţiile sale, artistul îşi exprimă dragostea de viaţă şi nu în cele din urmă înţelegerea demnităţii umane.
Pictura lui realizată în tehnica acuarelei prezintă o atmosferă cu clarităţi luminoase, transpusă fluid, transparent şi cu o fineţe aparte, dezvăluind un desenator desăvârşit, ce acordă stilului său un interes predominant liniei şi formei. Tehnica picturii sale a apărut spontan şi este aplicată cu rigurozitate şi siguranţă de maestru. Armoniile sale au darul să subjuge şi să farmece pe privitor, emanând un lirism memorabil. Reacţia sa naturală şi intuitivă în faţa mediului exterior prezintă o înlănţuire divizată în mai multe fragmente ale realităţii, ce se acumulează într-un tot unitar complex şi plăcut închegat, învăluind rapid surprinderea acelei realităţi, dar cuprinsă de o reală prospeţime. Ceea ce permite să se manifeste în exterior va fi ordinea austeră, calmul imaginii, ambiţia de a face pictură din culori armonizate cu iscusinţă.
Prin urmare, creaţiile sale deosebit de frumoase nu se explică, ci se simt şi se trăiesc intens, şi totodată ele nu se adresează exclusiv inteligenţei, ci mai curând sensibilităţii.
DELIA IOANA LEIZERIUC,
critic de artă
Comentarii