Putem asemăna Bucovina cu Uniunea Europeană

…dar o Uniune Europeană care chiar a funcţionat, în care nu existau popoare de mâna a doua, nici naţiuni privilegiate

 Senatorul PSD de Suceava, Virginel Iordache, a surprins de Ziua Bucovinei cu un mesaj consistent transmis pe Facebook, prin care îndeamnă sucevenii şi românii la introspecţie şi la transformare în mai bine.

Parlamentarul sucevean a spus printre altele şi că „se cuvine să facem o reverenţă în faţa strămoşilor noştri, acei oameni demni, adevăraţi oameni de stat, care au reuşit să învingă toate vicisitudinile puse în faţă de contextul istoric, pentru a ne bucura timp de câteva decenii, prea puţine din păcate, de o Românie Mare, în care Bucovina şi-a ocupat locul meritat în cartea de aur a istoriei naţionale”.

Vă redăm integral textul mesajului pe care senatorul sucevean l-a postat pe reţeaua de socializare:

„Doamnelor şi domnilor,

Sunt momente în viaţa unui om sau în istoria unei ţări când cuvintele, oricât de frumoase ar fi ele, nu pot descrie stările de spirit pe care le trăim.

Un astfel de moment trăim NOI astăzi, un moment sublim, un moment de mare respiraţiei şi mândrie naţională.

Avem şansa istorică de a sărbători împreuna astăzi 100 de ani de la Unirea Bucovinei cu ara. Acesta este un moment de mare însemnătate istorică pentru întreaga Românie, nu doar pentru noi bucovinenii. Ziua de 28 noiembrie va rămâne în memoria colectivă ca una dintre cele mai importante zile trăite de poporul român, ziua când s-a reparat o mare nedreptate istorică şi când sufletul bucovinean a izbândit în lupta cu istoria. Pentru că unirea bucovinenilor cu ţara a fost posibilă, în primul rând, datorită unei dorinţe sufleteşti mai mari şi mai puternice decât Imperiul Habsburgic. În al doilea rând, unirea a fost posibilă şi datorită marilor oameni politici ai vremii, în frunte cu Iancu Flondor, Ion Nistor, Dionisie Bejan, Sextil Puşcariu ş.a., care au înţeles să dea curs acestei dorinţe intime a bucovinenilor şi nu au pregetat în a depune toate eforturile pentru ca acest ideal naţional să se împlinească.

Gândiţi-vă la emoţia şi satisfacţia simţite de Iancu Flondor acum exact 100 de ani, în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuţi, când în faţa Congresului General al Bucovinei, acesta a dat citire Declaraţiei de Unire a Bucovinei cu România, în care se afirmau următoarele: „Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi, s-au întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile, şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei şi s-a prăbuşit şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre. Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind învestiţi singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale, hotărâm: Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României!”.

Prin aceste cuvinte, trăim şi acum măreţia momentului respectiv şi parcă simţim cum istoria ne aduce cu picioarele pe pământ, demonstrându-ne încă o dată, dacă mai era nevoie, că poporul român este un popor demn, dârz, care poate face istorie atunci când îşi doreşte asta şi nu se rezumă doar la a participa la ea.

În acelaşi timp, trebuie să subliniem faptul că întoarcerea Bucovinei la Patria mamă a însemnat un pas decisiv spre realizarea Marii Uniri, moment care a rămas în conştiinţa noastră naţională, ca fiind cea mai importantă realizare istorică a neamului românesc.

Aflându-ne în faţa acestui mare ceas aniversar, se cuvine să facem o reverenţă în faţa strămoşilor noştri, acei oameni demni, adevăraţi oameni de stat, care au reuşit să învingă toate vicisitudinile puse în faţă de contextul istoric, pentru a ne bucura timp de câteva decenii, prea puţine din păcate, de o Românie Mare, în care Bucovina şi-a ocupat locul meritat în cartea de aur a istoriei naţionale.

Aş dori să subliniez că Bucovina a reprezentat pentru România Mare, şi nu numai pentru ea, un strălucit exemplu de colaborare inter-etnică, un model de convieţuire paşnică şi toleranţă confensională. Dacă doriţi, putem asemăna Bucovina cu Uniunea Europeană, dar o Uniune Europeană care chiar a funcţionat, în care nu existau popoare de mâna a doua, nici naţiuni privilegiate, ci doar nişte oameni care acceptau diversitatea ca pe ceva firesc. Culmea e că, în Bucovina, diferenţele sunt cele care ne-au unit, ne-au apropiat unii de alţii şi nu au creat conflicte.

Doamnelor şi domnilor,

Închei prin a vă spune că Bucovina a rămas un spaţiu al miracolului. Aici tradiţiile au rămas la fel de vii, ca în trecut, iar sufletele oamenilor au rămas curate, protejate fiind de zidurile mănăstirilor şi credinţa nestrămutată în Cel de Sus. Este tărâmul locuit în mod armonios de naţionalitaţi diferite, este tărâmul unde timpul şi istoria au modelat caractere şi virtuţi, păstrând vie ordinea şi curăţenia vieţii arhaice. Şi da, domnilor, trebuie să ne amintim de asta şi sa spunem simplu:

La mulţi ani, Bucovina!

La mulţi ani, bucovineni!

La mulţi ani, maică România! Fie-ţi copiii sănătoşi, crească-ţi pădurile falnice spre cer, curgă-ţi râurile printre holdele bogate, fie-ţi palmele crăpate sărutate de roua dimineţilor în pace! La mulţi ani, românilor de pretutindeni! Cântaţi doinele, jucaţi horele, puneţi masa şi bucuraţi-vă ca maica voastră a împlinit 100 de ani!” (M.C.)