„Zeul măcelului” şi eroii civilizatori

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a fost gazda Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani, cu spectacolul „Zeul Măcelului”, de Yasmine Reza, în regia lui Erwin Şimşensohn, avându-i în distribuţie pe Dana Bucătaru, Gina Pătraşcu Zamfirache, Ioan Creţescu şi Vali Popa.

„Zeul Măcelului” este un spectacol foarte bine făcut, care analizează cu mult umor aspecte sociale, relaţiile şi viaţa de familie cu toate aşteptările, dezamăgirile şi frustrările personajelor care derivă din diferenţa dintre ceea ce sunt şi ceea ce vor să pară, dintre ceea ce cred că este social acceptabil şi ceea ce îşi doresc de fapt.

Două cupluri sunt puse faţă în faţă să discute şi să rezolve ciocnirea dintre cei doi copii, Ferdinand şi Bruno. Discuţiile debutează aparent calm, împăciuitor, politicos, însă treptat măştile cad şi lucrurile capătă noi dimensiuni. Taberele se schimbă constant, alianţele fragile se rup şi se reînnoadă, oferind publicului ocazia să identifice, pentru ca mai apoi să poată analiza în profunzime, teme ca relaţiile interumane, ipocrizia, indiferenţa, prejudecăţile, viaţa de familie, educaţia.

Regizorul Erwin Şimşensohn construieşte un spectacol cu o structură foarte solidă, curată, în care fiecare mişcare şi fiecare interacţiune a personajelor este încărcată de simboluri, subliniind conflictele ce apar pe parcursul desfăşurării poveştii.

Situaţiile conflictuale abundă şi impun un ritm alert spectacolului, având contrapunct în situaţiile de tăcere penibilă, foarte reale şi convingătoare, în care personajele se repoziţionează în funcţie de noul conflict apărut.

Personajele sunt portrete fidele ale unor tipologii umane şi ale unor tipuri de conduită.

Veronique (Daniela Bucătaru) – scriitoare, mare iubitoare de artă şi cultură, implicată social, activistă pentru drepturile omului, Michel (Ioan Creţescu) – un comerciant fără prea multe pretenţii, care renunţă primul la a mai poza în ceea ce şi-a dorit soţia sa, Veronique, Alain (Valentin Popa) – un om important, avocat de succes, dependent de telefonul mobil, Anette (Gina Pătraşcu-Zamfirache) un model de diplomaţie şi eleganţă, sunt în definitiv oameni care joacă nişte roluri pe care şi le imaginează corecte, dar a căror nefericire şi neîmplinire le arată limitele şi îi demaschează în situaţii de criză. Dana Bucătaru, Gina Pătraşcu-Zamfirache, Ioan Creţescu şi Vali Popa şi-au interpretat rolurile impecabil.

„Zeul Măcelului” nu este doar o comedie foarte bine executată, este un spectacol cu multe chei, cu multe niveluri de comunicare. Personajele nu sunt doar amuzante, sunt complexe şi sunt fiecare o istorie în sine.

 Adevăraţi profesionişti, actorii teatrului botoşănean au fost greu încercaţi de ce s-a întâmplat în sala de spectacol, dar nu au lăsat să se vadă. Doar cei din rândul întâi au putut să zărească o umbră de tristeţe şi resemnare în ochii lor, când la sfârşitul spectacolului s-au înclinat în faţa publicului.

Dincolo de frigul greu de suportat din sală, încât până şi cojocul de pe tine tremura, mai greu de suportat a fost publicul.

În timp ce toate locurile din sală au fost ocupate, o voce anunţa că Ferdinand are o bâtă şi o va folosi dacă spectatorii nu-şi vor închide telefoanele, un altfel de anunţ de început de spectacol, foarte haios şi cu directă legătură cu ceea ce urma să se întâmple pe scenă. Poate dacă Ferdinand, Bruno, părinţii lor ar fi ştiut ce avea să se întâmple în sală, ar fi completat anunţul şi ar fi ameninţat cu folosirea bâtei şi pentru cei care vorbesc mult şi tare şi continuu în timpul spectacolului. Poate ar fi fost de folos…

Majoritatea covârşitoare a spectatorilor a fost formată din elevi, adolescenţi pentru care acest spectacol a fost prima întâlnire cu teatrul. Plus câţiva profesori care i-au însoţit. Poate li s-a explicat înainte ce e şi cu felul ăsta de eveniment, cum se intră într-o sală de spectacol, ce ai voie să faci şi mai ales ce nu ai voie să faci în timp ce oamenii ăia de pe scenă fac ce ştiu ei mai bine. Dacă li s-a spus, ori n-au înţeles, ori nu le-a păsat. Dacă nu li s-a spus, poate ar fi bine ca data viitoare să li se spună.

Au fost momente în care nu-ţi auzeai gândurile în cap, darămite să-ţi spui replicile pe scenă; dar, chiar şi în condiţiile astea, actorii şi-au făcut treaba fără cusur. Nici nu pot să-mi imaginez cât de solicitantă şi de frustrantă a fost pentru actorii teatrului de la Botoşani această experienţă cu tânărul public sucevean. Important este că nu au renunţat.

Şi aici intervine dilema mea de dependent şi propovăduitor de teatru. Să îmi doresc să vină aceşti tineri la teatru? Sau, în egoismul meu, să mă bucur de această experienţă în linişte?

Dacă nu ai mai fost la teatru, cum să ştii ce lucruri minunate se întâmplă acolo, ce porţi de cunoaştere ţi se deschid, ce importanţă are asta în devenirea ta ca om?

Mă bucur că au venit. Mă bucur că au avut această întâlnire cu teatrul. Mă bucur că i-am ascultat la ieşire şi i-am auzit spunând cât de tare le-a plăcut spectacolul şi cât de tare îşi doresc să repete experienţa. Mă bucur că mulţi dintre ei au fost supăraţi pe colegii lor care au făcut gălăgie şi au deranjat pe toată lumea. Mă bucur pentru ei.

Educaţia prin şi pentru teatru se face cu sacrificii. Eroi civilizatori sunt acei actori care, în ciuda condiţiilor nefericite, continuă să joace. Sacrificiul este al lor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: