Gabrel Baban, 70

 Calea artistică a lui Gabrel Baban începe în hotarul copilăriei, în necuprinderea spaţiului dintre huciurile Oprişenilor şi Băncuţa. O vegetaţie ancestrală i-a conturat bornele sentimentale încărcate de lirism şi mister. Coborând spre liceu printre poame cu miroznă unică, a înflorit pomilor frunzişul, rămânând credincios lumii patriarhale şi heruvimilor din târg. S-a umplut de tăceri grăitoare şi s-a hrănit din roadele frumosului, înflorind şi el prin tainice mesaje artistice şi spirituale. Din acest topos şi-a hrănit gustul pentru frumos, ascultând şi deprinzând limbajul picturii.

„M-am băgat surugiu la cuvinte” – glăsuia Vasile Voiculescu. Parafrazând, Gabi Baban a devenit surugiu bine temperat al culorii Ut pictura poesis. Cuvânt şi culoare. Urmărind traseul devenirii, reconstituim o încărcătură vibrantă de frumos. Anii de ucenicie şi Anii de călătorie ai artistului se tuşează pe rigoare creativă. Energia vizuală activă şi stimulatoare a profesorului a polarizat interesul elevilor, câştigând respectul şi admiraţia acestora. La nici zece ani de catedră, este prezent în expoziţii de grup sau personale şi prin lucrări de anvergură – compoziţii destinate spaţiilor murale, în mozaic sau sgraffito – în incintele nou construite ale liceului. Serios şi exigent cu sine, drămăluind timpul, şi-a adăugat în palmares premii prestigioase şi a expus nu doar în ţară, fiind şi o prezenţă participativă europeană. Mai mult, albumul Nostalgii fălticenene, 2011 „are ceva din ethosul acestui târg al izvoarelor cu apă vie” (Grigore Ilisei). “ Lucrătorul cu şorţul albastru” trăieşte o nouă tinereţe în atelierul care-i este incintă sacră. Aici şi-a orchestrat paleta cromatică prin expresivitate plastică şi siguranţa desenului. Nuanţări coloristice rafinate, fluiditate sensibilă a liniilor alături de tuşe ale unor tonuri curate, jocuri constante între lumini şi umbre, rafinate împăcări între tonurile calde şi cele neutre. O expresivitate plastică expusă în zăcământul imaginativ. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici, cu rol de conducere într-o vreme în Filiala Suceava, plasticianul a trăit autentic viaţa cetăţii.

Peisagistul cu o intensă viaţă lăuntrică este dublat de cronicarul ce reconstituie atmosfera târgului de altădată. O boare de Sadoveanu pluteşte prin grădina desfătărilor vizuale în care acareturile gospodarilor, dughenele negustorilor, magherniţele săracilor şi ale ovreimii, casele boiereşti sau ale elitei intelectuale conturează o istorie vie a aşezării. Şi plasticianul a realizat ansambluri echilibrate, armonioase, expresive, cu un larg registru al tonalităţilor de culoare sugerând profunzimea spaţială. A transfigurat o lume apusă ca un fin degustător de arome rare printr-un travaliu sensibil, îndelung şi tenace. Imaginar pelerinaj în alt timp eliberat de povara efemerităţii, vizând perenitatea, căruia îi picură fiorul metafizic al trecerii timpului! O galerie: „Casa Ciudin” , „Casa Serafim Ionescu”, „Biserica Buciumeni” , „Casa Iorgandopol” , „Crâşma lui Hoişie” , „Case vechi din Fălticeni” sau „Grădina publică”. Mesajul pictural este realizat în baiţ, tuş, acuarelă sau ulei prin tuşe de culoare peste care se suprapun tonuri cu valenţe emoţionale.

Ce extraordinar este limbajul artei! Joc mozaicat, vibraţii nuanţate ale albului, tonuri de maro, ocru, orange, galben, verde sau griuri de maximă expresivitate cromatică. Acestora li se adaugă elemente de arhitectură ţărănească – şuri, ocoale, garduri, fântâni, pârleazuri, vechi construcţii din bârne şi lemn. Game coloristice situate în lumină caldă sau umbre redând registrul spaţial şi atmosfera compoziţiei echilibrate. Realul se metamorfozează într-un spaţiu spiritualizat. Lumina şi umbra se stimulează reciproc. Dintr-o aşezare pare a pleca Lizuca şi Patrocle, din alta, răzeşii păstrători ai vechilor hrisoave. Din alta, tragica Haia Sanis ori Lai Cantacuzin. Se perindă apoi Neculai Manea, Gorovei, Stino, Ciurea, Tatos. Ba chiar şi năstruşnicul catihet Nică, uriaşul Sadoveanu sau taciturnul E. Lovinescu. Fălticeni, evocare sentimentală. Oameni şi locuri. Oameni înzidiţi în locuri prin nuanţări sensibile. Paleta picturală este diversificată tematic într-un bine gândit breviar de creaţie în care dansează zglobii lucrările de grafică alături de schiţe ori crochiuri. Şi-n tot parcursul creaţiei, artistul se surprinde privindu-se pe sine, glisând pe marginea actului artistic peren printr-un filtru cerebral şi senzitiv. Gabi este armonie şi echilibru, linişte şi nelinişte, imaginaţie creativă, luptă cu timpul şi arta.

Paşoptistul de la „Nicu Gane” , alături de colegii paşoptişti, studenţi cândva la Arte vizuale, recent, în această toamnă, a expus la Iaşi patru picturi în ulei şi şase lucrări de grafică. Într-un dialog al artei cu fiul, pictorul Călin Baban, tatăl exprimă plenar sentimentul prelungirii vieţii prin artă.

Momentul aniversar 70 ne face martori la o bucurie vie. Rolul cathartic al artei îl resimţim în atmosfera elevată a zilei vernisării expoziţiei. Proaspătul album apărut sub îngrijirea iubitorului de artă Grigore Ilisei reprezintă dovada: „Finit corona opus” . Şi, visând la noi proiecte în faţa şevaletului, Gabrel Baban merge mai departe!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: