Plai cu iapă făr’ de potcoave

„Românii au cea mai mare încredere în UE!” Dacă propoziţia vi se pare o „ştire falsă” (în contextul informaţiilor deja difuzate de câteva zile), vă amintesc că aceasta era concluzia după eurobarometrul din toamna lui 2014. Da, iată că informaţiile curente creditează ideea – bătută în procente – rezultată din cea mai recentă cercetare de nivel european, că, acum, ţara noastră înregistrează cea mai mare scădere, o prăbuşire chiar!, din perspectiva percepţiei apartenenţei la UE. În prezent (septembrie a.c.), potrivit sondajului, „doar” 49% dintre români apreciază apartenenţa ţării lor la UE (cu aprox. 10% mai puţini faţă de cei care erau de aceeaşi părere cu juma’ de an înainte). „Mai mult chiar” – aşa cum ar zice (şi chiar zic!) unii ştirişti – 17% dintre români ar încuraja un Ro-exit. „Vestea bună” – cum ar zice (dar mi se pare că nu prea zic în contextul actual) alţi ştirişti – e că 65% dintre români, aşadar inclusiv unii dintre cei care teoretic/ statistic sunt nemulţumiţi de Uniune sau de relaţia ţării proprii cu UE s-ar opune Ro-exit-ului (existus-ului?!). În fine, aceste rezultate (circumstanţiale, ca toate) au în prezent o cu totul altă greutate. Acum când, la fel ca în întreaga Europă Unită, România se pregăteşte (v-aţi prins că, neoficial, campania electorală a început deja?) pentru alegerile europarlamentare din primăvara ce vine. Suntem, totuşi, o ţară de margine a Europei, o marcă europeană (aşa cum, istoriceşte, secole de-a rândul, au fost, chiar şi plătind tribut Orientului, Ungrovlahia şi Moldova), un tărâm îndepărtat şi neclar care, privit dinspre Bruxelles, e aidoma celui în care, ca-n poveste, şi-anţărcat Dracul copiii. Ai străvechii Europe copii. Acolo şi Mutul şi-a dus iapa şi i-a prăpădit potcoavele…