Motto: „Naţiunea are nevoie de un şef şi de mii de discursuri.”
Napoleon
Nici nu se băgase în urne ultimul buletin de vot că s-a şi găsit vinovatul pentru eşecul de proporţii cu referendumul pentru familia tradiţională, din data de 6 şi 7 octombrie a.c. Aţi ghicit, e el, numai el, Dragnea, care face şi desface toate, cel puţin aşa a spus cel care „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute”, şeful liberalilor, Ludovic Orban, ceea ce a stârnit o furtună între liberalii de la vârf, care s-au grăbit să-l amendeze pe şeful cel mare. Fiţi siguri că, dacă referendumul ar fi reuşit, domnul Orban şi-ar fi însuşit victoria, ar fi uitat de „înţelegerea” cu PSD şi ar fi pretins locul lui Dragnea. Şi, pentru că ne-am obişnuit ca în calul care trage să dăm cu biciul, ce-ai fi vrut să facă biserica noastră naţională? BOR a găsit cu cale să se alăture lui Orban şi să spună că de acest eşec este vinovat tot Dragnea. Ba că a fost boicotat referendumul, ba că a fost politizat, ba că întrebarea a fost pusă rău ca atunci când te scarpini cu mâna dreaptă la urechea stângă, şi, uite aşa se caută scuze fără acuze, se dă vina pe celălalt, până când problema se va uza şi va apărea altceva, asupra căruia responsabilii cu conştiinţa noastră se vor repezi cu aplomb, ca într-un sfârşit de lume. Nu putem şti, doar bănuim, care vor fi urmările eşecului asupra petelor de pe sutanele negre, dar putem fi siguri că refuzul de a-şi recunoaşte partea de vină va avea urmări poate nedorite asupra conservatorismului ortodox. Dacă admitem că Dumnezeu a făcut lumea, având în vedere societatea umană, şi nu i-a făcut pe toţi oamenii la fel, trebuie să acceptăm necondiţionat această diversitate, fără să afişăm ostentativ o Sodoma biblică. Ar fi de spus ceea ce s-a uitat, ori nu s-a ştiut, că în societatea greco-romană, vorbim de antichitatea pe care o invocăm la nevoie, legăturile dintre oamenii de acelaşi sex erau ceva obişnuit, în văzul lumii. Pentru că oamenii vor exemple, ceva palpabil, să spunem că în luptele pentru supremaţie în lumea greacă, dintre Sparta şi Teba, în armata tebană luptau 300 de perechi de homosexuali care şi-au jurat credinţă să moară cu vitejie pentru patria lor. Şi cu contribuţia acestora Teba a obţinut strălucita victorie de la Leuctra şi de la Martineea (362 a. H) când a murit vestitul comandant Epaminonda. Până şi Caesar, la Roma, a fost acuzat de apucături homosexuale, existau anecdote şi epigrame pe seama lui, dar nimeni nu l-a scos din istorie! Nici la noi, dr. Carol Davilla, care a organizat învăţământul medical şi are merite mari în victoria din Războiul de Independenţă de la 1877-1878, n-a fost anatemizat pentru orientarea lui sexuală.
Este de aşteptat o reacţie nedorită împotriva capilor Bisericii, împotriva preoţilor, vor plăti toţi pentru nesocotinţa şi prostia unor confraţi. Cum poate fi caracterizat acel preot care şi-a ameninţat enoriaşii cu pedeapsa de a nu beneficia de serviciul religios, dacă nu se prezintă la vot. Numai anterior Răscoalei de la Bobâlna din 1437 s-a mai întâmplat aşa: Episcopul Lepeş i-a pedepsit cu „interdict” dacă nu se plătesc dările în monedă nouă! Se va merge până acolo încât să se ceară o reformă a Bisericii, despre care regretatul preot Victor Moise, care a slujit în Vama, spunea că e necesară, dar „nu poate porni de la mine!”.
De ce nu s-au prezentat la urne 80% dintre votanţi? Lăsăm la o parte că cifra de 18.800.000 de votanţi este exagerată, umflată din motive şi interese ascunse, şi vom spune simplu: nu au considerat necesar, nu a fost o problemă de interes major, naţional. Iar unii şi-au zis: „De ce să modificăm constituţia?”. Că, vezi, pe buletinul de vot nu apare familia tradiţională, cu multe naşteri şi cu mulţi copii. Nu numai în familiile ţărăneşti se năşteau mulţi copii, dar chiar în familiile boiereşti, de neam mare, cum a fost Rosetti – Boteanu, cucoana Sofiţa (aşa-i spunea lumea!) a născut de 14 ori şi au trăit 7 copii.
Se cuvine să-i amintim şi pe iniţiatorii consultării populare care ar trebui să-şi asume eşecul referendumului: „Coaliţia pentru familie”. Şeful acestei coaliţii spunea (cam inconştient tipul!) că referendumul va reuşi data viitoare, că votanţii, vreo 3.750.000 au depăşit numărul semnăturilor (3 milioane) pentru organizarea referendumului. Am rămas surprins că omul nostru n-a spus de la cine va lua banii în cazul în care va mai fi organizată o consultare populară. Se apucă el de strâns 35 de milioane de euro ca să plătească toată cheltuiala? Atâţia bani a plătit guvernul pentru cheful unora. Au şi apărut voci care spun ce s-ar fi putut face cu aceşti bani: mii şi mii de incubatoare performante pentru a da o şansă la viaţă nou-născuţilor prematur sau cu deficienţe. Societatea românească, bulversată, bombardată cu minciuni, înşelată, lipsită de motivaţie şi scop, a refuzat să mai facă jocul altora care trag sforile şi adună profiturile. Este referendumul eşuat o carte deschisă pentru alegerile viitoare? Este, sau ar trebui să fie şi să dea de gândit celor care sunt gata să se caţere pe putere.
Comentarii