Vară la Pătrăuţii de Jos

 Am tot mers prin culorile toamnei, şi de la Suceava, şi după trecerea frontierei, însă de la o vreme, înaintând pe drumul care face la stânga, la vreo 15 km distanţă, paralel cu graniţa, ne-am dat seama că am intrat într-un timp, un anotimp de mai de mult, cu nu puţine case ca odinioară şi cu verdele verii încă stăpân în pomi şi în grădini. Soarele îndulcea aerul ca la sfârşit de mai, nu început de octombrie, şi imaginea cu care ne-a întâmpinat Biblioteca din Pătrăuţii de Jos („Vedeţi, oleacă mai încolo, poarta albastră!”), cu Maria Ştefureac, bibliotecara-şefă, în ie luminoasă, cu zâmbet luminos pe chip, a desăvârşit promisiunea unei zile frumoase. Am urcat trepte de piatră şi de lemn la capătul cărora ne aşteptau oameni şi cărţi în strai de sărbătoare şi tot sărbătoreşte am fost primiţi cu pâine şi sare, de fapt un colac somptuos purtat pe ştergar cu alesături ca o coroană împărătească de Natalia Balan, în costum naţional, toată numai un surâs, deşi ajunsese acasă doar de câteva ceasuri. Se întorsese, împreună cu prof. Eleonora Schipor şi cu Larisa Chedic, directoarea Căminului Cultural din Pătrăuţii de Jos, de la Piteşti, din România, invitate la al XVIII-lea Simpozion Internaţional „Experimentul de la Piteşti”. Participaseră cu amintiri, prea tinere, toate trei, ca să fi fost ale lor, amintiri rămase de la bunici şi părinţi din anii fântânilor albe, închisorilor, deportărilor, refugiilor, despărţirilor-răni niciodată deplin închise, cicatrizate. Amintiri, zestre grea!, alături de, zestre scumpă!, limba română şi dragostea pentru cărţile ei.

Momentul îmbrăţişărilor şi al saluturilor spontane, premergător cuvintelor de bun venit şi bun găsit în public, este cald şi lung şi din partea pătrăucenelor, Maria Ştefureac avându-le alături pe bibliotecarele Elena Cleoţ, Maria Maliţca, din Arşiţa, şi Ana Zmoşu, de la şcoala din localitate, şi din partea oaspeţilor, Maria Dovhan, director adjunct al Bibliotecii Regionale Ştiinţifice Universale „M. Ivasiuk” Cernăuţi, cu bibliotecarele-şefe de la bibliotecile raionale din Herţa – Elena Mihai şi din Storojineţ – Ivona Lughina şi dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, managerul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, cu propriii invitaţi, semnatara acestor rânduri şi Ciprian Bojescu, autor şi coautor al unor volume legate de nordul Bucovinei, în ambele ipostaze, de pătrăuceni şi oaspeţi, regăsindu-se Tatiana Monica, bibliotecară-şefă, şi Alexandru Burlă, bibliotecar, din Pătrăuţii de Sus. Acestui moment îi aparţin din prima clipă şi prof. Eleonora Schipor, cunoscută animatoare culturală din zonă, şi Gheorghe Fedorean, primarul comunei Pătrăuţii de Jos.

Întâlnirea noastră este prilejuită de Salonul de Carte Românească de la Biblioteca Pătrăuţii de Jos, organizat sub auspiciile Bibliotecii Regionale Ştiinţifice Universale „M. Ivasiuk” Cernăuţi (director Natalia Fileak), cel mai recent dintr-un binevenit şir de astfel de saloane care evidenţiază şi un parteneriat salutar cu Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, parteneriat concretizat de asemenea de fiecare ediţie a salonului anual al Bibliotecii Bucovinei din Suceava – Salonul Literaturii Române din Bucovina. Plăcerea, grija pentru fiecare amănunt a bibliotecarelor de aici, dar şi a celorlalţi intelectuali, a oamenilor care preţuiesc cartea, se vede, tot atât de mişcătoare pentru inima mea de cititoare ca şi îmbrăţişările, ca şi colacul împărătesc, în stelajul pregătit special cu volume dedicate aşezării şi pătrăucenilor de seamă şi în vitrina cu volume semnate de fii ai Pătrăuţilor de Jos, cărora mâna de neobosită publicistă a prof. Eleonora Schipor le alăturase decupaje, reproduceri din ziare şi reviste, cu articole (cele mai multe purtându-i semnătura) despre evenimente petrecute aici sau cu participarea reprezentanţilor locului.

Primul bun venit pentru toţi participanţii răsună în cântecul interpretat de liceanca Daniela Grumeza, cu o mărturisire generatoare de voie bună: „De când mama m-a făcut,/ Veselia mi-a plăcut!” După care ia cuvântul Maria Ştefureac, începând cu o laudatio în versuri a bibliotecii, scrisă de unul din membrii fostului cenaclu literar „Începătorii” (azi „Lira”), urmată de prezentarea instituţiei (care în anul 2024 va împlini un secol de existenţă), astăzi cu o avere de 7000 de cărţi, 800 în limba română, şi continuând cu sprijinitorii fondului său românesc, între care consulul Edmond Neagoe, de la Consulatul General al României la Cernăuţi, şi profesorii, şi elevii din Vicovu de Sus – România. Tabloul actual al comunei este schiţat de primar, Gheorghe Fedorean, cu o enumerare grăitoare: o biserică creştin-ortodoxă, pe care o admirasem deja la venire, şi una romano-catolică (pe lângă români şi ucraineni, în Pătrăuţii de Jos trăiesc şi mulţi polonezi), 23 de „căpeliţe” (paraclise şi capele), o şcoală cu limba de predare româna, în satul de centru, şi alta în ucraineană, două aşezăminte culturale, două ansambluri artistice, din care „Mugurel” se şi făcuse văzut şi auzit prin cântecul Danielei Grumeza, muzeu de etnografie şi folclor în satul de centru şi spaţiu muzeal în Arşiţa, monumente, unul în memoria mamelor care s-au jertfit în vremea deportărilor, altul al papei Ioan Paul al II-lea, casa în care în anul 1942 a poposit fostul suveran al României, Mihai, trei doctori în ştiinţe (Ilie Popescu, Ion Popescu, Cazimir Gavliuc), şapte autori de cărţi, cinci cetăţeni de onoare (Ilie Popescu, Ion Popescu, Eleonora Schipor, Nicolae Fedorean, Jan Bojek), 14 cărţi despre aşezare, între care prima în limba română publicată în nordul Bucovinei. „Pătrăuţii pe Siret. File de istorie şi contemporaneitate” de Ilie Popescu, „Bukowina. Mala ojczyzna – Pietrowce Dolne” de Helena Krasowska, „Pătrăuţii de Jos, tu eşti baştina mea” de Eleonora Schipor şi tot de Eleonora Schipor, „Viaţa culturală a satului Pătrăuţii de Jos”, „Un sat bucovinean de pe Valea Siretului. Mărturii spirituale” de Valeriu Zmoşu, „Plaiul meu” de Viorica Schipor Piţu… Cât apuc să reţin, cred că tânăra jurnalistă de la BucPress Cernăuţi, Mirela Amarie, este mai harnică, eu, prima dată aici, fiind mereu atrasă şi de ce aud, şi de ce văd, şi de ce ni se arată, şi de cotoarele şi copertele altor cărţi, ale cărţilor din rafturile de toate zilele. De altfel, după lauda bibliotecii reprodusă de Maria Ştefuriac, este rândul Nataliei Balan să declame „Carte frumoasă…” şi al prof. Eleonora Schipor, să-i cinstească pe cei care au scris-o şi să le dea cuvântul. Valeriu Zmoşu rememorează ajutorul primit de la acad. Alexandrina Cernov şi satisfacţia pe care a trăit-o când după ce tot a adunat pe hârtie nume ale victimelor deportării a putut să le vadă înscrise şi în piatra monumentului din Pătrăuţii de Jos dedicat jertfelor staliniste. Viorica Schipor Piţu povesteşte că, absolventă a unei facultăţi de limba rusă, a avut nevoie şi a primit ajutorul lui Dumitru Covalciuc, Ilie Popescu, Vasile Bâcu, cărora le rămâne recunoscătoare, pentru ca să scrie şi să publice în limba română. După care ne dăruieşte poezia sa „Rugăminte”, în lectura profesoarei de limba şi literatura română Elena Burla, care ne conjură să ocrotim „dulceaţa vieţii”, a pâinii, a laptelui, „vlăstarele tinere”. Un alt dar poetic, de data aceasta închinat satului – „Ai dat viaţă la oameni de viţă aleasă” -, ne oferă şi Larisa Chedic, în lectura elevei Daniela Schipor, membră a cenaclului „Lira”, dar şi mugurel drăgălaş şi talentat în „Mugurel”. Partea a doua a „Salonului”, moderată de prof. Eleonora Schipor, o evocă pe prof. Maria Motrescu-Popescu, „femeie demnă, mândră, care şi-a iubit baştina”, valoroasă animatoare culturală, pe care şi noi am cunoscut-o acum doi ani la Salonul de Carte Românească de la Biblioteca din Crasna. Amintindu-ne că Maria Motrescu a fost sora mai mare a poetului martir Ilie Motrescu – căruia Eleonora Schipor i-a închinat patru cărţi şi pentru care nu a avut linişte până nu i s-a tipărit şi în limba de stat „Cântarea Carpaţilor”, „ca să vadă şi ucrainenii ce fac românii noştri” -, moderatoarea întârzie şi asupra vieţii şi cărţilor celorlalţi Motreşti, desprinzându-le de pe stelaj şi privindu-le cu drag, înainte ca să ni le arate şi nouă. După care nu se mai satură să se uite la cartea Mariei Motrescu-Popescu, „Între vis şi realitate”. Când o întreb, încuviinţează, „da, Maria Motrescu-Popescu a fost, ca şi fraţii ei, din Crasna, toţi şi-au dorit ca veveriţa de pe stema Crasnei să fie şi pe cărţile lor, dar este legată de noi, pătrăucenii, prin iubirea ei faţă de noi”. Şi din nou Daniela Grumeza recită, poezia aleasă pentru întâlnirea noastră din versurile Mariei Motrescu-Popescu fiind una care elogiază munca educatorilor, nu doar fiindcă şi Maria Motrescu-Popescu a făcut parte din rândul lor, ci şi fiindcă în prima duminică din octombrie în Ucraina este Ziua Învăţătorilor. În final, prof. Eleonora Schipor îşi oferă cele mai recente cărţi şi articole Bibliotecii Bucovinei. Dar de cărţi are pentru Biblioteca Pătrăuţii de Jos şi dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş, o „integrală” Jules Verne, „rai” din donaţia avocatului Marius Petroiu din Bucureşti pentru cititorii români din nordul Bucovinei, din care a dus şi în decembrie la Salonul de Carte Românească al Bibliotecii Raionale Herţa. De altminteri, în alocuţiunea sa, dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuş subliniază importanţa lecturii din plăcere de la o vârstă fragedă, importanţa acestor daruri din cărţi, şi volumele în ucraineană aducând bucurie comunităţii ucrainene din judeţul Suceava, precum şi importanţa cunoaşterii reciproce a înaintaşilor, a lui Eminescu, a lui Şevcenko, a lui I. G. Sbiera, a lui M. Ivasiuk, încheind cu o mărturisire: „Mă bucur că Salonul de Carte Românească a poposit şi aici, la Pătrăuţii de Jos, într-un spaţiu cu atâtea cărţi şi atâţia cititori, şi cred că până la urmă prietenia dintre instituţiile noastre şi dintre noi ajunge până la cititorii noştri, la cetăţenii aşezărilor noastre”.

În ce mă priveşte, membră a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, dar şi a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, simt nevoia câtorva cuvinte despre Eusebiu Camilar, inegalabilul povestitor şi tălmăcitor bucovinean, şi despre Nicolae Labiş şi Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” la jumătate de veac de existenţă, prefaţă la propriul dar, volumul cu legende „Stejarul din Borzeşti” de Eusebiu Camilar pentru bibliotecile din Pătrăuţii de Jos şi Arşiţa şi câte un volum de poeme de Nicolae Labiş pentru elevele Daniela Grumeza şi Daniela Schipor. Şi de asemenea povestesc, la bicentenarul naşterii lui Vasile Alecsandri, despre organizarea la Bacău a Reuniunilor Culturale „Alecsandriada”, anul acesta cu Premiul pentru Proză decernat cernăuţeanului Grigore Crigan şi un premiu pentru una din şcolile comunei Mahala şi despre Premiul Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România atribuit post-mortem Aniţei Nandriş-Cudla pentru recenta ediţie apărută în Ucraina a celebrei sale cărţi „20 de ani în Siberia. Amintiri de viaţă”. Aducând şi eu un volum de Vasile Alecsandri, am plăcuta surpriză să-l găsesc deja în rafturile Bibliotecii Pătrăuţii de Jos, aşa că îl ofer Bibliotecii Arşiţa, unde este bine primit, bibliotecara Maria Maliţca, recunoscând bucuroasă că nu-l avea pe Alecsandri decât în „limba moldovenească”, adică în caractere slave. Şi, fireşte, am câteva poveşti Doina Cernica şi pentru micuţii ei cititori, şi pentru ai prof. Elena Burla.

Mai lung şi mai sentimental, darul lui Ciprian Bojescu constă în mărturisirea sa de dragoste pentru nordul natal, fiind născut în Iordăneşti, şi pentru oamenii săi, începând cu regretatul Dumitru Covalciuc, dar şi în proaspăta sa carte, „Amintiri din viaţă”.

www.romanidecentenar.ro

Cum distinsele bibliotecare de la Cernăuţi, Maria Dovhan, şi de la Storojineţ, Ivona Lughina, nu se încumetă să vorbească în limba română, rostindu-şi discursurile în limba ucraineană, Elena Mihai, de la Herţa, condensează şi intervenţiile lor în cuvântul său, unul de apreciere a acestor saloane, prilej de întâlnire pentru oameni şi cărţi, pentru prieteni şi cititori, de sporire a fondului de carte românesc, şi îi omagiază pe pătrăuceni: „La curent cu ce se publică şi ce se scrie, sunt precisă că niciun sat la noi în Bucovina nu are atâtea cărţi despre el şi atâţia scriitori! Vă felicităm!”

Profesoară de limba şi literatura română, Elena Burla mulţumeşte într-o frumoasă limbă română organizatorilor că „am fost poftiţi la un salon de carte, la o sămânţă de vorbă în limba română, limba mamei, limbă europeană”. Şi se recunoaşte „mândră” de cei prezenţi „la această sărbătoare a sufletului, oameni sinceri, frumoşi, de care avem nevoie”, deoarece „e criză de asemenea oameni: trăim modern, trăim sărac!”

Şi ca ziua şi sărbătoarea cărţii şi a oamenilor cărţii în Pătrăuţii de Jos să fie şi mai frumoasă, Maria Ştefureac rosteşte calde urări pentru Valeriu Zmoşu la vârsta rotundă împlinită nu de mult şi una din încântătoarele tinere de la „Lira”, sau de la „Mugurel”, ori de la amândouă, îi umple braţele cu flori şi inima cu întineritoare emoţie.

Când am plecat era încă vară.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!