Prietenii mei, silvicultorii

Pe oamenii în costume verzi ce administrează fondul forestier i-am cunoscut de la vârsta de 10 ani. Atunci, în vara anului 1956, tata m-a luat cu dânsul la Criştişarul şi am muncit toată vara la plivit puieţi în pepiniera din acel loc. Era anul când pădurea a fost atacată de insectele „lymantria”. Sute de silvicultori din toată ţara au venit în sprijinul colegilor de la Ocolul Silvic Broşteni. Erau „verzi” Valea Negrii şi lunca Criştişorului de „cea de-a doua armată a ţării”, „înarmaţi” cu motopompe de împrăştiat insecticid: făceau un zgomot de te asurzea, dar şi un miros greu de suportat. Seara se retrăgeau în magazinul forestier unde era gestionar tata, „la un pahar de vorbă”, iar eu mă consideram privilegiat, că eram aşezat după tejgheaua tatei.

În următoarele vacanţe de vară, am făcut progrese şi am lucrat la descopleşiri, degajări, arbori cursă, la marcat, până am terminat 7 clase. De la Ortoaia şi până la Glodu am cunoscut mulţi pădurari: Costică Alexandru zis Bârloi, Milucă Ursu, Dumitru Tudosia, Vasile Ţiu, Ion Hălăciugă, Ilie Târlă, Ticuţă Păiuş, Petru Avram din Bilbor, judeţul Harghita…

Cât am fost elev la şcoala profesională de la Grupul Şcolar Forestier din Câmpulung, am avut mulţi apropiaţi de la clasele de pădurari, dar nu-i mai ţin minte decât pe cei din zonă: Gheorghe Sandu, Ion Lilivan, Ion Moroşanu şi N. Cuţuhan.

La Şcoala Tehnică de Maiştri, de la acelaşi grup forestier, am avut mulţi prieteni de la clasele de postliceală silvică Dar adevărata legătură de inimă şi suflet cu silvicultorii s-a produs din 1970 încolo, când am terminat şcoala şi am fost încadrat tehnician la Sectorul Forestier Barnar, pe raza de activitate a Ocolului Silvic Crucea. Prin relaţiile de serviciu, în deplasările de pe teren, i-am cunoscut pe aproape toţi silvicultorii din ocol. Oameni cu caracter, buni profesionişti, dar şi cu un fond uman bun, nu-i voi uita niciodată. A fost o adevărată generaţie de aur a silvicultorilor de pe Valea Bistriţei: şeful de ocol, ing. Moroşanu Gheorghe, tehnicienii Ionică Funuţoaia, Costică şi Rodica Iosub (foşti colegi la tehnică), domnii Popescu, Chiarlisoi, Bouaru, brigadierii Oprea Vasile, Tetea Dumitru, Coşvan Ilie, pădurarii Niculai Lungu, Grigore Arsânte, Alexandru Ion zis Bârloi, Bizu Neculai, Moroşanu Dumitru, Filaret Cimpoieşu, Vontachi Ilie, Ortuanu Gheorghe, Iftimuţ Mihai, Candrea Neculai, Motoc Vasile, Budoi Jan, Flocea Ion…, oameni care au sfinţit locul (cantonul, brigada şi ocolul), o pleiadă de corifei pe care i-am găsit eu atunci, în anul 1970.

Rând pe rând au ieşit la pensie şi le-au luat locul băieţi tineri, dar şcoliţi şi energici, croiţi parcă pe acelaşi calapod cu predecesorii lor. Inginerii Radu şi Petrică Palade, tehnicienii Boca Alupei, Ghiţă Ionică, Crăciun Nelu, Hâj Constantin, pădurarii Vasile, Viorel şi Costică Halip, din Marginea (demni urmaşi ai neamului Halip), Găină Stelică, Dunea Nelu, Tănase Nelu, Alexandriu Neculai, Gheorghiasa Nănuţ, Scripcaru Dan, Lungu M. Neculai, Hojbotă Gheorghe, Găină Iulian, Căldăruş Paul. Şi dumnealor le păstrez o caldă şi vie amintire, pentru buna colaborare şi pentru relaţiile de serviciu corecte, în virtutea competenţelor fiecăruia.

În perioada 1996 – 2004, cât am lucrat la Primăria Broşteni, având islazuri cu pădure, „m-am izbit” din nou de silvicultori. De la Ocolul Silvic Crucea cu domnul inginer-şef de ocol Ilişoi Gavril, un bun profesionist, dar şi un mare caracter, cu pădurarii Bogdan Lungu, Florin Baroiu. Aceleaşi lucruri bune le-aş putea spune şi despre cei de la Ocolul Silvic Broşteni: inginer-şef de ocol Bocăneţ Emil, inginerii Palade Vasile şi Nicoleta, Erhan Vasile, şef de district, tehnicienii Hălăciugă Ion (silvicultor din tată-n fiu şi colegul meu de după, având carnet şi ciocan de marcat din anii 1959-1962), Cimpoieşu Alior şi Vasilena, Cimpoieşu Filaret, Antochi Ion, Baran Doru, pădurarii Lungu Ionică, Sandu Stelică, Ursache Mihai, Dumitrean Ion, Gânsac Cristi, Tambula Doru…

Şi i-am lăsat la urmă pe „cei dintâi” şi care au făcut cinste locului unde s-au născut şi şcolii de silvicultură din România. Cel care a fost deschizător de drum, pentru noi, „broştenarii”, e inginerul Gânsac Gică, şef de promoţie de la începutul anilor ’60, iar apoi director al Direcţiei Silvice Bacău; şi verii mei, Gică şi Mitică Ignea, şefi de promoţie ai Facultăţii de Silvicultură Braşov în anul 1972. Gică Ignea, profesor universitar, de atunci şi până în prezent: 46 de ani de carieră universitară, e ceva! Nici Mitică Ignea nu s-a mai lăsat mai prejos: inginer-şef de lot la captarea gazului metan, iar, din 1990 încoace, prosper om de afaceri. Şi închei cu cel mai promiţător silvicultor din generaţia tânără, inginerul Dan Lungu, inspector la ITRSV.

Ce-am avut noi în comun cu respectabilii domni pe care i-am prezentat? Dragostea şi respectul de pădure, de noi înşine şi OMENIA!

Sigur că am mai uitat câteva nume, „dar şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti”…

GAVRIL ION,

Broşteni

P.S. Cu câteva zile în urmă, un stimabil concetăţean m-a întrebat: „cine ar fi bun de primar în Broşteni?”. De câteva luni primarul nostru e suspendat. Am stat, m-am gândit şi i-am dat patru nume de silvicultori!…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: