50 pentru Centenar

Puşcariu, Sextil, filolog, profesor universitar, membru titular al Academiei Române (2)

(4.01.1877, Braşov – 5.05.1948, Bran)

Din cauza bolii nu va face parte din delegaţia care să prezinte la Iaşi moţiunea Congresului General al Bucovinei de Unire a Bucovinei cu România.

Se află pe postul de secretar de stat pentru afacerile externe în guvernul Bucovinei puţină vreme, căci la 2 ianuarie 1919 acest guvern este înlocuit de ministrul-delegat cu administrarea provinciei. Predă în continuare limba şi literatura română la Universitatea din Cernăuţi, dar la 15 mai 1919 primeşte însărcinarea oficială de a se ocupa de înfiinţarea Universităţii româneşti din Cluj, deschiderea acesteia însemnând un eveniment cultural de mare însemnătate pentru românii transilvăneni. Înainte de a pleca la Cluj refuză cererile liberalilor de a adera la partidul lor şi de a lua în primire postul de ministru al Bucovinei la Bucureşti, declarând că nu va face altă politică decât politica neamului. La 22 iunie 1919 Sextil Puşcariu e deja la Cluj, unde are întâlniri cu Constantin Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, şi cu Vasile Goldiş, secretar de stat. Discuţiile se axează pe principiile de organizare a Universităţii din Cluj. La 3 iulie 1919 este numit de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei comisar şi preşedinte al Comisiei formate în legătură cu organizarea Universităţii din Cluj. Se întoarce la Cernăuţi şi în ziua de 16 septembrie 1919 organizează o întâlnire de rămas bun cu colegii şi prietenii săi din Bucovina. Peste patru zile se va muta definitiv de pe strada cernăuţeană Dominic, nr.4, pe strada clujeană Elisabeta, nr.23. La 1 octombrie 1919 obţine numirea de profesor titular la Facultatea de Filosofie şi Litere a Univesităţii din Cluj, unde îşi va desfăşura bogata şi multilaterala sa activitate până în 1944, când va fi pensionat. Este şi primul rector al Universităţii Daciei Superioare după Unirea Transilvaniei cu România. Pune la Cluj bazele primului institut românesc de lingvistică – Muzeul Limbii Române şi înfiinţează buletinul acesteia – „Dacoromania”, pe care l-a şi condus.

Între anii 1922-1925 este membru în delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva. În 1922 este reprezentantul României la Institutul Internaţional de Cooperare Intelectuală de pe lângă Liga Naţiunilor. În aprilie 1930 se întâlneşte la Paris cu profesorii de romanistică de la marile universităţi din Europa, abordând subiectul „cooperare internaţională”. În perioada ianuarie-februarie 1933 ţine conferinţe la universităţile din Berlin, Dresda, Praga, Tübingen, Paris, Montpellier. În 1939 este delegat la Congresul al III-lea de Slavistică de la Belgrad şi la al V-lea Congres Internaţional de Lingvistică de la Bruxelles. În consecinţa ocupării Ardealului de Nord de către trupele maghiare, la 1 septembrie 1940 Universitatea din Cluj este mutată la Sibiu. Deşi la 20 septembrie acelaşi an lui Sextil Puşcariu i se încredinţează funcţia de preşedinte al Institutului Român din Berlin, el mai îndeplineşte şi funcţia de rector al Universităţii „Ferdinand I” Cluj-Sibiu. În timpul aflării sale în capitala Germaniei, activitatea Muzeului Limbii Române a fost coordonată de către bucovineanul Alexe Procopovici, care, la fel, a făcut parte în octombrie-noiembrie 1918 din Consiliul Naţional Român din Bucovina.

Savant cu renume mondial, Sextil Puşcariu încă în 1936 este ales membru în „Comitetul permanent internaţional de lingvistică”, devenind şi membru al Asociaţiei Saxone din Leipzig şi al Academiei de Ştiinţe din Berlin. Este unul din iniţiatorii elaborării „Dicţionarului Limbii Române”. Lui i se datorează şi începerea lucrului asupra „Atlasului lingvistic român”. În genere, este autorul a peste 400 de lucrări de istoria limbii, dialectologie, romanistică, fonetică, lexicografie, istorie şi critică literară. Se remarcă şi ca autor de opere literare, printre care pot fi amintite „Schiţe”, „Călare pe două veacuri”. Mai este autorul unui amplu volum de „Memorii”, al volumului „Cercetări şi studii”, al monografiilor „Braşovul de altădată”, „Spiţa unui neam din Ardeal” ş.a. Pentru succesele obţinute pe tărâm ştiinţific în 1908 i se conferă „Medalia Jubiliară Carol I”, în 1930 este numit membru al Ordinului „Coroana României”, iar în 1943 se învredniceşte de ordinul „Meritul cultural” în grad de comandor.

Cu un an înainte de a sosi la Cernăuţi, în 1905 adică, se căsătoreşte cu Leonora Dima (1.03.1881 – 21.09.1944), fiica lui Gheorghe Dima. Din această căsătorie au rezultat doi copii. Primul este Radu, născut la Braşov la 18 august 1906. Acesta va deveni medic şi sculptor talentat şi va realiza în bronz şi un bust al lui Axente Sever, tribunul de la 1848, care va fi dezvelit la Mediaş. Al doilea copil, Lia, venită pe lume la 20 decembrie 1907, va deveni cercetător ştiinţific în domeniul filologiei şi în anul 1929 se va căsători cu Grigore Manoilescu, care va colabora cu Sextil Puşcariu când acesta va ocupa funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român de la Berlin.

Reprezentant remarcabil al filologiei şi culturii româneşti, care mai mult de un deceniu şi-a desfăşurat activitatea în capitala Bucovinei şi a jucat un rol însemnat în desfăşurarea evenimentelor ce au dus la unirea acestei provincii cu România, Sextil Puşcariu este pensionat la 13 octombrie 1944. La 27 octombrie acelaşi an suferă un accident cerebral. Abia în 1947 se va pune din nou pe lucru, redactând unele capitole ce vor fi cuprinse în volumul său de „Memorii”. Încetează din viaţă la Bran, fiind înmormântat la Braşov în ziua de 7 mai 1948.

DUMITRU COVALCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!