Coşul

În prima parte a săptămânii, Comisia de Buget-Finanţe a Camerei Deputaţilor a dat aviz negativ unui proiect de lege menit să stabilească valoarea „coşului minim lunar de consum” la 2304 lei. La dezbaterea proiectului (care va trece, totuşi, şi prin alte comisii), reprezentanţii Guvernului au transmis că nu-l susţin întrucât, deşi coşul minim e un indicator important, „nu este cel mai relevant „pentru stabilirea salariului minim pe economie. Urmărind componentele coşului, am reţinut că ponderea o deţin cheltuielile pentru „alimente şi băuturi” (45,5%, respectiv 1048 lei), urmate de cele administrative (locuinţă, apă, electricitate, combustibili – 13,3%). Într-un aşa context, n-ar fi de mirare, de pildă, că pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte rămân doar 140,5 lei (la urma urmei, nu te îmbraci/ încalţi în fiecare lună, iar magazinele second-hand şi outlet de ce sunt aşa de numeroase?). Nu-i de mirare nici că pentru „educaţie, recreere, cultură” (toate laolaltă) nu rămân decât 53 lei (2,3%); să zicem că de ajuns să-ţi iei din banii ăştia o carte relativ ieftină, un bilet la film şi, poate, un bilet la un meci de fotbal de divizia C (dar nu mai bine îi ţii să-ţi cumperi o pereche de tenişi din bazar?!). Şi, fireşte, nu-i de mirare că pentru scumpa de sănătate mai rămân 133,8 lei (5,8%). Destul pentru una consultaţie la un medic privat (4,33%), una cutie de paracetamol şi-un sirop de tuse. Şi-ţi mai rămân parale şi pentru şireturi de rezervă (la teniştii de la capitolul educaţie şi cultură)!