Pe numele său adevărat Vasile Andrucovici (pseudonimul literar Andru) a văzut lumina zilei în satul Bahrineşti, Bucovina, Regatul României, acum în Ucraina, la data de 22 mai 1942.
După absolvirea studiilor gimnaziale şi liceale, a urmat studii universitare pe care le-a absolvit la Iaşi în anul 1965. A predat cursuri la Facultatea de Filologie din Suceava (1967-1974) şi la Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1993-1994). A urmat apoi stagii formative în India, cu o bursă Sivananda, în 1992, şi 1996; stagii de practică Zen în Centrul Deshimaru din La Gendronniere, în 1991 şi 1993. Retrageri spirituale la Muntele Athos în 1997 şi 1998. După 2001 a făcut parte din stafful Fundaţiei Internaţionale Balkanika. Din 2007 a fost redactor al revistei „Lumină lină” din New York. A publicat peste 20 de volume: romane şi nuvele. Pentru uzul intern al cercului de isihastică a scris cartea „Rugăciuni cu puteri vindecătoare” (psihoterapie isihastică).
În anul 1990 a înfiinţat „Centrul Român de Practică Isihastă”. Timp de 25 de ani a ţinut conferinţe-atelier de practică isihastă şi a organizat retrageri spirituale la Câmpulung, în Bucovina, T. Jiu, Sâmbăta de Sus, Cernica şi stagii sapienţiale la Chişinău, în Kalymonos (Grecia), Padova, Ischia (Italia), Barcelona, New York, San Francisco şi Sydney.
La data de 21 octombrie 2016, foarte obosit, după o boală grea, bunul Dumnezeu l-a chemat la Dânsul, transformându-l în praf de stele şi lăsându-l să cutreiere galaxiile, pentru că Pământul l-a colindat tot. Dar Vasile Andru trăieşte printre noi prin distinsa sa familie, prin prieteni sau simpli cunoscuţi şi, mai ales, prin membrii cercului său de isihastică, care, spre lauda lor, îi continuă activitatea.
Recent, un grup de 20 de membri ai acestui cerc au descins în Bucovina, unde şi-au planificat să se întâlnească în diferite localităţi cu cei care l-au cunoscut, l-au apreciat şi-i păstrează memoria sau cu alţii care-i vor cunoaşte de-acum învăţăturile şi opera sa literară. Dar, aşa cum se-ntâmplă cu valorile, care trec din veac în veac victorioase, aşa se va întâmpla şi cu opera lui Vasile Andru.
Zi de vară, cu un soare care mângâia molcom feţele oamenilor, bucuroşi de razele sale după atâtea zile în care ne-au potopit ploile. Apropiindu-se ziua comemorării sale, la invitaţia Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, doamna Silvia, distinsa soţie a marelui om de cultură, a poposit şi la Rădăuţi cu membrii clubului soţului său.
Pentru început, doamna Silvia şi-a prezentat însoţitorii: „Am venit cu mare bucurie aici, unde ştiu că Vasile avea prieteni mulţi şi foarte buni, cu membrii clubului lui Vasile, pe care acesta i-a considerat fiii săi după ADN. Îmi pare rău că nu l-am mai găsit pe Constantin Blanaru, fostul inspector şcolar, prietenul său de suflet. În schimb l-am întâlnit pe ziaristul Dumitru Brădăţan, alt prieten de suflet.” A vorbit apoi despre viţa lui Vasile Andru, rememorând experienţele avute cu acesta în Bucovina. Să nu uităm că Vasile a fost pelerinul, misionarul şi apostolul. A fost un călător neostoit. A fost prin toate colţurile lumii. El ne-a făcut să simţim sacralitatea pe pământ. A arătat că a participat la cercul lui de isihastică de la vârsta de 19 ani. Cărţile lui l-au propulsat într-o altă realitate. A relatat întâlnirea, întâmplătore, a lui Vasile cu Raisa Gorbaciova. A prezentat apoi 6 din cărţile lui, îndemnându-ne să le citim pentru că vom învăţa multe din ele. Este vorba de „Grădinile ascunse”, „Noaptea împăratului”, „Terapia destinului”, „Psihoterapie isihastică”, „Pustia se lumeşte” şi „Viaţă şi semn”. A precizat că el, totuşi, a excelat prin proza sa scurtă. El afirma că merge prin ţări străine ca la nişte rude. Să nu uităm că iubirea are trei calităţi la oameni: bunătate, inteligenţă şi onestitate.
A mulţumit pentru o prezenţă atât de mare. Înseamnă că-l iubim încă pe Vasile Andru, bucovineanul nostru şi prin locul naşterii şi al copilăriei.
Doamna Petruţa Bejan a evocat câteva din întâmplările care l-au avut protagonist pe Vasile Andru, pe care l-a avut elev la Colegiul naţional „E. Hurmuzachi”. Era mereu bine dispus, zâmbăreţ, punea foarte multe întrebări. Pentru a primi toate răspunsurile, stătea şi-n pauze de vorbă cu dânsa. Era atras încă de atunci de ţinuturile îndepărtate, pe care visa să le străbată şi să le cunoască. De menţionat este şi faptul că făcea parte şi dintr-o clasă cu elevi foarte buni.
Doamna Alina-Elena Andrucovici, sora lui Vasile, arată că a constatat că evocarea aceasta este făcută de nişte oameni cărora le-a fost drag Vasile. El ştia să se apropie de oameni. El a fost un copil căruia i-a plăcut cartea de când era foarte mic, de-abia începuse să citească. Povesteşte mai multe întâmplări, destul de hazlii, al căror protagonist a fost Vasile pe vremea copilăriei. Menţionează că ei au crescut într-o familie iubitoare de oameni, în general, şi de carte, în special.
Profesorul Petru Bejinariu a precizat că „sunt onorat şi încântat că mă aflu într-un spaţiu cultural de elită din oraşul Rădăuţi. Am înţeles, ca om al realităţii vii, că în cărţile lui Vasile Andru există foarte multă armonie, înţelepciune şi încredere în tot ce facem.” A povestit apoi o întâmplare cu Vasile Andru petrecută în cadrul unei activităţi culturale pe care o desfăşurau la Baineţ. Atunci a avut cu el o discuţie foarte interesantă.
Profesorul Luca Bejinariu a arătat că l-a cunoscut pe Vasile Andru chiar în timp ce aştepta trenul în gara din Rădăuţi. Apoi a avut relaţii cu el pe când acesta era redactor la „Viaţa românească”, precum şi când făcea prezentări de carte la Colegiul Naţional „E. Hurmuzachi”. L-a admirat pentru personalitatea sa puternică, deşi la prima vedere avea o constituţie slabă.
De la Bacău a venit profesorul Mihai Semenov, bucovinean get-beget, care a arătat că l-a cunoscut foarte bine pe Vasile Andru. A fost invitat la Muşeniţa când i s-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare”, titlu care i-a fost conferit şi lui Vasile Andru. A adus foarte multe cărţi pentru biblioteca sătească. Fiecare vorbă a sa emana înţelepciune. A fost mic de stat, dar mare în tot ce-a gândit şi, mai ales, prin ceea ce-a lăsat în urma sa. „Este formidabil ce se întâmplă în acest oraş pe linie culturală. Cred că sunteţi singurul oraş din judeţ, şi nu numai, care are o viaţă culturală aşa de bogată, mai ales datorită Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina” a încheiat foarte bucuros distinsul intelectual.
Eu am vorbit despre manifestările organizate în zona noastră cu participarea lui Vasile Andru. Absolut la toate venea însoţit de Constantin Blanaru şi Dumitru Brădăţan. Aceştia, de cele mai multe ori, veneau cu câteva zile înainte pentru a pune la punct toate problemele organizatorice.
Am mulţumit doamnei Silvia Andru pentru cărţile pe care le-a donat bibliotecii Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, la rândul nostru dăruindu-i şi din cărţile pe care le-am tipărit noi Am felicitat-o pentru faptul că ţine în continuare legătura cu membrii clubului pe care l-a înfiinţat soţul ei.
Text şi foto,
prof. GH. DOLINSKI
Comentarii