Cuvenita slujbă din seara dinaintea sărbătoririi unui sfânt, slujba de priveghere pentru Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, a avut loc la Voroneţ sub autoritatea ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. L-a însoţit un sobor de preoţi, răspunsurile au fost date firesc, de măicuţele locului, în biserică aflându-se un mare număr de credincioşi.
După Sf. Liturghie şi încheierea slujbei a urmat un moment important pentru obştea monahală care a readus Voroneţul la starea de mănăstire după peste două secole, şi semnificativ pentru Biserica Bucovinei, pentru oamenii acestor locuri în general. „Mănăstirea cea mai cunoscută în întreaga lume”, cum o caracteriza chiriarhul nostru, şi-a dobândit statutul prin osârdia obştii sale, condusă de maica stareţă stavroforă Irina. Intimitatea spaţiului monastic a fost restaurată, astfel că aici nu doar s-a slujit la altar, ci s-a reîntemeiat cuibul păstrător şi răspânditor de credinţă pe care Voroneţul şi l-a păstrat întotdeauna în renume. Obştea întreagă este autoarea acestei minunate isprăvi, sub cârmuirea înţeleaptă, curajoasă, pilduitoare, fermă a celebrei deja stareţe, maica Irina.
În acea seară însă s-a întâmplat ca, la propria-i propunere, maica Irina să predea ştafeta maicii secretare Gabriela, mâna sa dreaptă dintotdeauna. Noua stareţă a primit mai întâi titlul de stavroforă, având în vedere constanta şi evidenta ei implicare în toate înfăptuirile care au readus Voroneţul la starea de mănăstire, de loc curat şi luminos de rugăciune.
A urmat apoi slujba care valida transferul de autoritate de la maica Irina la maica Gabriela. Celei nou înscăunate în cel mai de răspundere rol din mănăstire ÎPS Pimen i-a cerut să conducă astfel încât nicio oaie a turmei să nu se rătăcească. A vorbit despre rolul călugărului care, deşi nelegat de o femeie, este numit părinte, iar, nici ea legată de vreun bărbat, monahia este numită maică. Rolul lor în această familie de rugători la Dumnezeu este acela de a împărtăşi lumii din înţelepciunea Sf. Părinţi, de a povăţui creştinii în acest spirit, constituindu-se în pilde ale trăirii vieţii creştine. Noii stareţe i s-a cerut astfel să-şi iubească şi să-şi respecte obştea.
Maica Irina rămâne în continuare lider spiritual al mănăstirii, sprijin de nădejde al maicii Gabriela, pe care şi-a dorit-o urmaşă. Exemplul ei de viaţă dăruită sfântului locaş a rodit – dovadă frumuseţea şi importanţa locului în viaţa Bisericii româneşti –, misiunea tuturor fiind aceea de a duce mai departe ce s-a făcut bun, de a conferi în continuare strălucire acestei perle a ortodoxiei.
Mulţumim maicii Irina, succes maicii Gabriela!
(Foto: CRISTIAN TURCULEŢ)
Comentarii