Subiect de bac

În acest an, proba scrisă la limba şi literatura română a bacalaureatului a avut, în prologul neoficial, o scurtă compunere în mediul online, însăilată cu aţă albă, urmată apoi de altele, la fel şi tot acolo, pe urmă deloc surprinzător ele reverberând în presa receptivă la aşa însăilături, cum că subiectele de examen ar fi „transpirat” ori anume la Suceava (care Suceavă? aia a ministrului Educaţiei), ori aşa, în general, dar mai ales pentru noctambuli care, înainte de examen, în loc să doarmă frumuşel, ştiau ei la ce adrese web „cineva” urma să le servească subiectele. Gogoşile nu s-au dezumflat de tot, căci ştiţi dvs., la o adică lesne e să rupi dintr-un ţol, că, după aceea, repede cusut fiind, tot se vede c-a fost rupt… Dar cum au fost, pe bune, subiectele la respectivul examen? Nu puţini au zis c-au fost simple, noi putând bănui că printre cei care au răspuns la întrebare vor fi fost şi ştiutori, şi neştiutori dintre cei pentru care toate-s simple. Pe viitor, fiindcă de la o vreme tot li se cere candidaţilor să-şi dea cu părerea despre diverse chestii din lumea în care se află (şi e fb aşa, să se vadă cum se exprimă în limba română, cum argumentează, cum îşi construiesc compunerea etc.), poate n-ar fi rău ca – la o trecere cu bacul spre maturitate – să li se solicite şi opiniile despre cum se izvodesc zvonuri, în ce scop, cu ce efecte. Poate şi pentru ca, în lumea pe care ei vor continua-o, ele să nu-şi mai găsească locul.