Motto: „Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot/ Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?”
Mihai Eminescu, Scrisoarea III
Cred că domnul preşedinte a surprins pe toată lumea cu intervenţia lui televizată de marţi, 12 iunie a.c., deoarece, cunoscându-se graba cu care îşi îndeplineşte atribuţiile, era aşteptat să spună ce-a spus, dacă nu la toamnă, atunci pe la sfârşitul anului. Lumea s-a lămurit când a aflat că tocmai pe 13 iunie a.c. este ziua de naştere, împlineşte 59 de ani (mulţi ani şi sănătate!) şi ce-a zis el în sinea lui că nu vrea să-şi facă sânge rău chiar de ziua lui din cauza unui infractor şi a unei C.C.R. care ţine partea pesediştilor. Şi Codruţa Kovesi, cu care el vrea să moară de gât, are pe ziua de 13 (zi cu ghinion!) înfăţişare la Consiliul Superior al Magistraţilor, nu-i niciun pericol, se judecă ei între ei, scapă basma curată, că doar n-o ia la întrebări Lia Olguţa Vasilescu, de exemplu.
Ce ne-a spus domnul preşedinte în zi de marţi, zi cu mai multe ceasuri rele, putea să spună de joi, el ştia răspunsul la motivarea Curţii Constituţionale, dar a vrut să aprofundeze textul, să-l ia a doară la studiat, că nu i se par în regulă argumentele expuse, adică, pe scurt, nu vrea să aplice hotărârea Curţii de a o demite pe Kovesi invocând tot felul de pretexte şi căutând nod în papură şi acolo unde este clar ca lumina zilei. Cei clarvăzători au spus demult că preşedintele nu are de gând s-o revoce pe Kovesi (nu are niciun motiv!), nu că nu ar trebui, ci ca să facă în ciudă părţii de ţară care nu-l aprobă, iar dacă acea parte este pesedistă, cu atât mai rău pentru ea. Chiar aşa. Cine ar putea să-l oblige să facă ceea ce nu vrea, mai ales că el respectă Constituţia, n-o încalcă nici când ignoră hotărârea Curţii Constituţionale. Iar când a văzut că la „mitingul mediocru” al pesediştilor i s-a impus cu forţa să o demită pe Cucuveaua mov, a văzut negru în faţa ochilor şi a jurat să le pună beţe-n roate până s-ar lăsa lehamite. Adică cum să fie el, preşedintele României, mai puţin decât ministrul Justiţiei? Să stea pasiv când i se taie din prerogative? Domnul preşedinte n-a înţeles până acum că nu el este vioara întâi în numirea şefilor de parchete, îi sunt propuşi de ministrul Justiţiei, preşedintele întăreşte numirea prin semnătură şi tot aşa se procedează şi la revocarea din funcţie. De la Băsescu încoace s-a „introdus” practica ca preşedintele să se amestece în numirea procurorilor-şefi, Kovesi la DNA. Să-i reamintim domnului Iohannis că atunci când s-a instalat la Cotroceni a spus că nu va face ca Băsescu. Şi atunci? Păi, dacă ai pus punct şi o iei de la capăt, de ce nu te ţii de cuvânt? Da, este greu ca preşedinte să faci şi ce nu-ţi convine, dar şi preşedinţii sunt supuşi imperiului necesităţii, este necesar să respecţi ce-a spus acest organ politic care este Curtea Constituţională.
Înţelegem că domnul preşedinte este în campania de recuperare a credibilităţii, ştie foarte bine că n-o să mai aibă 6,5 milioane de alegători şi, din această cauză, face declaraţii politice şi răspunde în acest fel la declaraţiile politice ale lui Dragnea. Da, statul paralel poate fi o găselniţă politică, politică este şi ameninţarea că la mitingul viitor pesediştii nu vor mai pleca, dar cele 60 de protocoale ale serviciilor şi cele peste 100 de achitări pe dosare rău făcute nu mai sunt declaraţii politice. Este bine să le spunem celor care văd peste tot un atentat la independenţa justiţiei că nicicând n-a fost justiţia mai supusă ca acum când ascultă de ordinele date de servicii, cu scopul de a scăpa de adversarii politici sau de incomozi. Independenţa invocată de către cei în cauză, procurori şi judecători, nu este ceva palpabil, care poate fi măsurat ori cântărit, datorită faptului că atributul de independenţă are un grad variabil de relativitate. Uite un caz: Dacă o ţară nu este independentă, justiţia acestei ţări cum este? Când primeşti „indicaţii” de la UE, de la Comisia de la Veneţia, de la ambasade (Vai, pleacă Hans Klemm!), cam cât eşti de independent?
Când a ieşit domnul Iohannis la atac, ca să rupă gura ţării, şi-a orientat discursul de îngenunchiere a adversarului pozând în victimă, victima unei coaliţii de infractori şi penali care vrea să-i ia din atribuţii. Dar nu numai atâta! Pe lângă atacul asupra justiţiei, calul de bătaie al oricărei propagande, domnul Iohannis s-a plâns că nu este lăsat să conducă statul (care stat, cel paralel?), deşi ar trebui să ştie că statul (prea mult timp) produce varice sau hemoroizi. Se face mult caz de dosarele infractorului Dragnea (cum să te ameninţe un infractor?), deşi ar trebui să ne imaginăm dacă ne-ar fi mai bine, mai comod, de exemplu, cu Fifor, sau cu altul, sau cu alta (Firea), dar cu Pleşoianu, credeţi că vă va fi mai uşor? Aceştia iau în calcul suspendarea mai abitir decât Dragnea, care a fost rezervat în această problemă. Coaliţia PSD-ALDE are posibilitatea să-l suspende pe preşedinte, şi pe bună dreptate. Ei, domnule preşedinte, ce credeţi că va face Tăriceanu, instalat pentru o lună la Cotroceni? Toate schimbările vor fi schimbate, statul paralel îşi va pierde utilitatea, statul de drept şi democraţia vor fi la mare cinste, ne vom scălda în drepturi şi libertăţi, şi toate acestea într-o singură lună.
Comentarii