Amiaza culturală bucovineană din 28 aprilie 2018 de la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (sala „B.P. Haşdeu”) a reunit o elită culturală ieşeană interesată de modul în care se exprimă spiritualitatea bucovineană prin două apariţii editoriale din 2017: Viorica Cernăuţeanu, Pojorâta Bucovinei. File de istorie, Suceava; Ion Netea, Pavel Goraş, Parohia Bucşoaia în istoria Bucovinei, Suceava, Ed. SMArt.
Preşedintele Filialei din Iaşi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română, dr. Vasile Diacon, remarcând tradiţia istorică în domeniul cercetării monografice în spaţiul bucovinean, consideră de bun augur organizarea unui simpozion pe această temă. În opinia sa, cele două titluri care fac obiectul prezentării ilustrează exemplar acest gen de scrieri. De altfel, experienţa lui V. Diacon în cercetarea monografică este certificată prin lucrări de anvergură ce vizează arealul amintit (Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, 1989; Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, 2002; Cronicile Suhei Bucovinene, 2005; Stulpicanii şi împrejurimile la 525 de ani de atestare documentară, 2013).
„Cartea dnei Viorica Cernăuţeanu – mărturiseşte Vasile Diacon – m-a încântat, confirmând impresiile favorabile şi recomandarea din partea dlui Vasile Schipor de la Centrul de Studii «Bucovina» – Filiala Academiei din Rădăuţi. Am citit-o cu un interes deosebit, apreciind documentaţia exhaustivă şi munca stăruitoare prin care a pus în valoare specificul ţinutului din perspectivă multidisciplinară. Lucrarea respectă întru totul rigorile genului, urmărind evoluţia localităţii şi continuitatea unor realităţi istorice. Argumentaţia ştiinţifică include şi date arheologice pentru atestarea documentară în diferite epoci”.
Într-o minuţioasă expunere critică asupra capitolelor lucrării, V. Diacon a făcut o detaliere a consideraţiilor toponimice, relevând modul cum fondul popular legendar concură cu explicaţia ştiinţifică în toponimia minoră. Astfel de referinţe au în vedere şi conotaţiile istorice sau filologice ale numelui localităţii Pojorâta. În studiul faptelor istorice, geografice, economice şi social-politice – observă V. Diacon – se dovedesc extrem de folositoare şi relevante condicele cronicale şi conscripţiile parohiale şi alte resurse documentare, cum este şi arhiva comunală a primăriei din Pojorâta. Acestea nu numai că aduc informaţii inedite, dar oferă şi o privire autentică asupra unor vremuri în care autorii au fost, deopotrivă, martori implicaţi şi observatori avizaţi.
Un capitol amplu din cartea Vioricăi Cernăuţeanu este consacrat culturii şi învăţământului, autoarea subliniind faptul că preocuparea pentru educaţie s-a manifestat cu mult înainte de ocupaţia austriacă, iar ideea constituirii unui fond special pentru învăţământ nu a aparţinut lui Gabriel Splény – primul guvernator al Bucovinei, de vreme ce biserica s-a îngrijit de aceasta.
Vasile Diacon şi-a încheiat intervenţia citind câteva rânduri apreciative ale doamnei Corina Chersan, cadru didactic la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, fostă elevă a profesoarei Viorica Cernăuţeanu, în care sunt evidenţiate structura logică şi coerenţa textului, grija pentru detaliu şi stilul îngrijit care fac din această operă o realizare de excepţie.
Pentru poetul Mihai Liţu Munteanu, originar din Valea Putnei, volumul Pojorâta Bucovinei întrece cadrul unei monografii, constituind un veritabil tratat de istorie, o scriere cuprinzătoare şi aplicată, urmărind devenirea în timp a localităţii sub toate aspectele. Dacă atestarea istorică e asociată secolului al XVI-lea, Pojorâta trebuie văzută şi ca un loc de descălecat, în contextul primelor noastre organizaţii statale. În acest registru trebuie citite şi semnificaţiile ce decurg din toponimie şi onomastică. Sunt multe denumiri care conturează ideea unui loc de apărare, de strajă la hotare, iar profilul identitar al ţinutului are în vedere şi legăturile istorice cu românii de peste munţi.
Referindu-se la Parohia Bucşoaia în istoria Bucovinei, Vasile Diacon o consideră un unicat prin felul în care realizează o sinteză între viaţa social-economică şi spiritualitatea creştină a unei localităţi. Cărţile profesorului Ion Netea (despre care a făcut o amplă prezentare în publicaţia „Crai nou” de la Suceava, din 20.01.2018) sunt scrieri complexe despre această zonă. Abordarea sociologică este prezentă încă din primul capitol care vorbeşte despre personalitatea localităţii Bucşoaia şi despre natura locurilor. Totodată, partea despre biserică consacră pagini consistente instituţiilor, slujitorilor şi credincioşilor parohiei păstorite de pr. Pavel Goraş, coautor al cărţii. Deşi semnatarii lucrării nu s-au născut în Bucşoaia, demersul lor monografic este cu atât mai vrednic de laudă, cinstind comunitatea care i-a adoptat definitiv. Este de reţinut şi faptul că, datorită preotului Pavel Goraş, s-a amenajat un muzeu în curtea bisericii. Vasile Diacon sesizează şi spiritul ecumenic ce transpare în descriertea cultului catolic şi a altor confesiuni.
Profesorul Ion Netea, absolvent al Facultăţii de Biologie-Geografie, a trăit un moment de profundă emoţie recunoscând în sală pe fostul său asistent de Istorie Antică a României, Nicolae Ursulescu, astăzi prof. dr. al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, care l-a încurajat şi îndrumat la început de drum: „Am căutat prin hrisoave pentru a prezenta trecutul localităţilor unde am profesat”. Cercetările sale s-au materializat într-o seamă de titluri apărute în anii din urmă (Geografia şi istoria comunei Frasin, 2000; Oraşul Frasin, 2006 – coautori Vasile Chiriţă şi Violeta Puşcaşu; Locuri şi oameni la Frasin, 2010; Bucşoaia, locuri şi oameni, 2016 – coordonator Ion Netea). Lansarea cărţilor a încununat evenimente notabile în viaţa localităţilor şi a şcolii (Centenarul Şcolii de la Frasin, 2011; 200 de ani de existenţă a Şcolii de la Bucşoaia, 2016). Autorul a comentat unele ipoteze despre etimologia cuvântului Bucşoaia, a cărui origine poate fi, în cel mai plauzibil caz, un antroponim; a amintit şi despre rostul educaţional pe care l-a avut tabăra de la Bucşoaia, recunoscută încă din perioada interbelică şi vizitată, de-a lungul timpului, de la oameni de cultură şi figuri politice, până la familia regală a României.
Preotul Pavel Goraş, care s-a ocupat îndeosebi de capitolul dedicat bisericii, a precizat că actuala lucrare s-a dorit a fi o sinteză a primei ediţii, regândită într-un format mai mic. În cuprinsul cărţii a urmărit să pună în lumină strădania înaintaşilor – personalităţi, oameni ai bisericii şi alte categorii profesionale. Remarcabilă şi demnă de amintit este şcoala de pictură bisericească prin reprezentanţi de prestigiu originari din Bucşoaia, afirmaţi în ţară şi în străinătate, care continuă prin mai multe generaţii (fraţii Gavril şi Mihai Moroşan, Gheorghe şi Mihai Matei, Tiberiu Gelu Marian, Gheorghe Flocea, Constantin şi Vasile Sahlean). Fiind venit la această enorie din 1990, a continuat o tradiţie valoroasă, iar parohia s-a îmbogăţit cu noi construcţii funcţionale, între care prăznicarul şi muzeul local. Părintele paroh a mulţumit pentru cuvintele scrise cu mult har în prefaţa, postfaţa şi concluziile ce recomandă cartea, de către pr. prof. dr. Ion Vicovan, pr. prof. dr. Dănuţ Popovici, lector univ. dr. Bogdan Constantin Neculau.
Prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu a evocat perioada când l-a cunoscut pe Ion Netea, studentul care, astăzi, i-a dăruit cărţile sale. Această întâlnire emoţională i-a trezit amintiri calde despre studenţii şi profesorii de elită suceveni. În intervenţia sa, a adus lămuriri cu privire la chestiuni de toponimie şi alte probleme controversate.
Bogdan C-tin Neculau, lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, a motivat editarea monografiei atât din considerente morale, cât şi sub aspect ştiinţific: „Recomandăm călduros această lucrare, celor de acum şi celor ce au să vină, convinşi fiind de faptul că ea reprezintă un punct de reper pentru ceea ce înseamnă istoria locală a zonei. Aşadar, avem de a face cu un fel de carte-testament, remarcabilă şi prin iconografie, iar orice noi apariţii sunt justificate, fiindcă fiecare comunitate îşi are evoluţia ei”.
Pentru domnul Mircea Negru, originar din Cernăuţi, reverberaţiile sufleteşti despre Bucovina sunt profunde, fiindcă spiritul ospitalier şi „dulceaţa” bucovinenilor nu s-au alterat, iar splendoarea locurilor care fac obiectul acestor monografii este de netăgăduit. A menţionat, de asemenea, necesitatea ca biserica să facă toate demersurile pentru ca moaştele Sfântului Iacob de la Neamţ să fie aduse din Israel la Schitul din zona Pojorâta, care-i poartă numele.
Secretarul Filialei, ing. Nicolae Chiţan, a readus în memorie momente tragice din istoria Bucovinei şi a vorbit despre politica de deznaţionalizare la care sunt supuşi românii bucovineni de peste graniţă.
Beneficiind de prezenţa unor figuri culturale distinse, universitari şi literaţi (Ioan Mercheş, Cazimir Bohosievici, N. Şorea, Mircea Ţâmpău, Viorica Cozan şi alţii), Amiaza culturală bucovineană de la Iaşi a prilejuit o dezbatere fructuoasă despre valorile naţional-identitare ilustrate prin monografii şi, implicit, o comunicare interactivă de înaltă ţinută.
VICTOR IOSIF
Comentarii