Politică şi anarhie

Mai întâi o clarificare de termeni: politică se numeşte activitatea de conducere a oricărui stat, iar anarhie înseamnă o guvernare care nu ţine cont de legi şi reguli, ci de bunul plac şi interesele unei puteri discreţionare. Anarhismul mondial de azi e consecinţa slăbirii rolului statului, slăbire datorată campaniilor pentru absolutizarea drepturilor şi a libertăţilor politice individuale în dauna celor colective şi naţionale. De aici şi până la impunerea poftelor de putere ale unor indivizi şi grupuri sociale distanţa se scurtează îngrijorător într-o mulţime de state cu democraţie instabilă.

România a mai experimentat anarhia în câteva rânduri după 1989: la 13-15 iunie 1990, când, pentru a acapara toată puterea, FSN şi-a măcelărit opoziţia, demonstrând că democraţia e un moft. Un alt episod anarhist a fost când ortacul-aventurier Miron Cozma a încercat confiscarea puterii politice cu ajutorul unei organizaţii minereşti paramilitare sprijinite de vârfurile fostei securităţi. Deşi a copiat întru totul revoluţia lui Tudor Vladimirescu, marşul său spre Bucureşti pentru a-l scoate de barbă pe „ţapul” Emil Constantinescu din Palatul Cotroceni a eşuat, iar viteazul „salvator al naţiei”, ultimul(?) pretendent la postul de comandant suprem, a fost condamnat la ani grei de puşcărie.

O observaţie: în cazul României de azi nu este vorba de anarhie generalizată, ci de o majoritate de guvernământ anarhică realizată în urma câştigării legale(!) a alegerilor. Primul semn al anarhiei a fost OUG 13, aşa-numită „noaptea ca hoţii”, când în spaţiul public s-a văzut cu claritate că noua putere politică nu respectă nici Constituţia, nici legile şi regulile de funcţionare a statului de drept, nici măcar adevărul. Iar de egalitate în faţa legii, nici vorbă.

Ce urmărea în fapt respectiva ordonanţă de urgenţă? Să-i scape de dosare penale pe liderii coaliţiei acuzaţi de corupţie şi abuzuri. Numai că reacţia hotărâtă a „străzii”, protestele unor mari mulţimi de cetăţeni din ţară şi străinătate, intervenţia ambasadelor străine şi a înalţilor comisari europeni i-a determinat să renunţe. Pentru moment.

Între timp, şi-au schimbat tactica, trecând la acţiuni subversive. Ca să-şi poată impune voinţa, au schimbat două guverne într-un an şi au politizat majoritatea instituţiilor statului, încercând să-l scoată pe preşedinte din ecuaţia puterii. Întrucât n-au reuşit până la capăt, au trecut la mătrăşirea legilor Justiţiei în Parlament, stârnind reacţia hotărâtă a UE prin vicepreşedintele Timmermans şi a GRECO. Şi pentru că ameninţarea cu activarea art. 7 din Tratatele Uniunii nu i-a speriat şi nu i-a oprit, am tras concluzia că actuala majoritate ne pregăteşte, împotriva voinţei poporului român, ieşirea din UE şi, ca atare, apropierea de Federaţia Rusă a lui Putin şi iliberala Ungarie a lui Viktor Orban (care aşază iarăşi Transilvania pe harta Ungariei Mari!). Această aventură îi poate costa ieşirea din istorie pe uşa din dos precum a strămoşului lor PCR.

Aventura a continuat însă printr-o iniţiativă secretă (a Guvernului României!) de salvare a liderului PSD Liviu Dragnea în baza unor calcule făcute ageamiu „din cuţite şi pahară”: a promis prim-ministrului israelian Bibi Netanyahu mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim în speranţa că preşedintele SUA Donald Trump va interveni să-l scape de procese penale pe iniţiator ca să poată ajunge el preşedintele României, pohta ce-a pohtit. Calcule de bodegă ale unui disperat că nicio altă autoritate mondială nu-l bagă în seamă şi nu-i recunoaşte meritele. Care merite? Singurul merit recunoscut de susţinătoarea sa înfocată Alina Mungiu-Pippidi e calitatea de lider al PSD. Fără să ne spună ce a făcut pentru ţară cu această calitate.

Fireşte, fenomenul anarhiei atrage curiozitatea jurnaliştilor, a scriitorilor şi a cineaştilor, dar am fi dorit ca astfel de creaţii să se refere la alţii, nu la bieţii noştri cetăţeni duşi cu zăhărelul de 29 ani. Fiindcă mai creduli ca noi nu cred să fie alţii. După ce s-au jurat mai-marii PSD că vor pune în operă un mare program de guvernare „în favoarea cetăţeanului” şi că vor demisiona dacă nu sunt în stare să-l aplice, acum servim inflaţie, corupţie generalizată, bătaie de joc de oamenii cinstiţi şi o criză care bate la uşă. Cât despre povestea cu demisia…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: