Despre Ştefan cel Mare s-au scris mii şi mii de pagini şi încă se vor mai scrie multe lucruri interesante, istoricii şi scriitorii fiind fascinaţi de personalitatea complexă a domnitorului, compozitorii i-au închinat imnuri, cineaştii l-au imortalizat pe diverse pelicule, căci a fost un domnitor inteligent, cu dragoste de ţară şi popor, care a ştiut să se impună şi în faţa vecinilor Moldovei prin vitejie, corectitudine şi curaj. În numeroase tablouri, cât şi pe frescele bisericeşti din Moldova, îl vedem pe vestitul domnitor al Moldovei ţinând în mână sabia, simbol al puterii, al bărbăţiei pe câmpul de luptă.
Din păcate, sabia domnitorului ţărişoarei Moldova nu se află în România, ea făcându-se obiect de atracţie pentru turişti la muzeul Topkapî din Istanbul. Despre modul cum a ajuns sabia lui Ştefan cel Mare să aparţină turcilor există mai multe ipoteze, fiecare dintre ele aducând dovezi pertinente. Se presupune că vestita sabie ar fi fost furată de către turci odată cu jefuirea vistieriei domneşti, în timpul domniei lui Petru Rareş. Turcii, retrăgându-se ar fi furat, pe lângă alte lucruri de preţ din tezaurul Moldovei, şi sabia vestitului domnitor. Sabia aceasta, fiind un simbol, nu era folosită în bătălii, ci la diferite ritualuri, de ea având grijă un spătar (nume ce vine de la spadă).
Unele documente afirmă cum că sabia i-a fost oferită lui Ştefan cel Mare de către Papa Sixtus al IV-lea, după bătălia de la Vaslui, fiind astfel recunoscut aportul moldovenilor în apărarea creştinătăţii pe aceste meleaguri. De asemenea, mai există păreri care afirmă că o astfel de sabie se moştenea din tată în fiu, că un domnitor o primea la urcarea sa în tron, şi că sabia în cauză ar fi aparţinut chiar lui Dragoş Vodă, întemeietorul Moldovei. Totuşi, pe mânerul săbiei se regăseşte inscripţia Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei, ceea ce reprezintă un argument forte pentru istoricii care susţin că marele domnitor şi-a comandat o astfel de sabie la atelierele italieneşti, cei mai pricepuţi în confecţionarea unor astfel de arme fiind armurierii genovezi. Oricare ar fi adevărul, istoria sabiei este plină de emoţie prin însuşi faptul că a fost mânuită de Ştefan cel Mare.
Până ce vom avea ocazia să vedem sabia în muzeul din Turcia, putem menţiona că este făcută dintr-un oţel foarte rezistent, cel mai rezistent al vremii respective, că are o lungime de 125 cm şi o greutate de 2,5 kg. Sabia lui Ştefan cel Mare este de fapt o spadă, adică o sabie cu două tăişuri, pentru a se putea folosi cu ambele mâini, lucru caracteristic pentru Epoca Medievală. Dacă ne gândim câtă forţă, putere şi îndemânare erau necesare unui bărbat ca să mânuiască o astfel de sabie, înţelegem ce înseamnă bărbăţie. Când auzim vorbindu-se despre o sabie, ni de derulează pe retină obiectul făcut pentru luptă, dar sabia lui Ştefan cel Mare este un obiect de artă, dacă ne aplecăm cu atenţie asupra detaliilor. Mânerul, având formă de fus, este înfăşurat cu fir de argint împletit, pe el regăsindu-se şi stema Moldovei, capul de bour; mânerul se termină cu un disc în interiorul căruia probabil că a fost o piatră preţioasă care a căzut în timp.
Putem spune şi noi că “Ştefan, Ştefan, domn cel Mare / Seamăn pe lume nu are / Decât numai mândrul soare!” (LENUŢA RUSU)
Comentarii