Poezia tămăduitoare

 Nu pentru toţi anotimpul Învierii, dragostei, luminii vine cu bucuria explozibilă din versurile lui Alecsandri: ”Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!/ În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă…”. Sunt oameni care primesc cu tristeţe aceste benefice schimbări, lăsându-se învinşi de oboseală, de un inexplicabil sentiment al inutilităţii, adică acea stare sufletească când se pare că nimeni n-are nevoie de tine şi degeaba mai faci umbră pământului. Medicii numesc această boală ”depresia de primăvară”, constatând paradoxalul fenomen al creşterii ratei de suicid în anotimpul trezirii naturii la viaţă, faţă de celelalte perioade ale anului.

O sun uneori pe o prietenă evadată într-o lume mai bună din Occident, care, la întrebarea ce mai face, se plânge că suferă de depresie. N-are motive să se izoleze de lume, să-şi petreacă timpul în reverii melancolice, privind în gol, deoarece nu face parte din categoria persoanelor singuratice, fără pasiuni, fără obligaţii sau delăsate în ocupaţii lipsite de interes. Dar, ca orice boală, depresia nu te întreabă dacă ai motive şi timp pentru ea. Unii sunt în stare s-o învingă de sine stătător ori apelează la medicamente antidepresive, alţii, pentru care depresia mai degrabă e un moft decât boală, se complac în starea de veşnic suferinzi. Statistica arată că depresia de primăvară este mai frecventă la femei, în virtutea naturii lor visătoare, provocătoare de stări melancolice, ce le face să privească în trecut cu nostalgie.

Nu ştiu ce remedii prescriu medicii în asemenea cazuri, eu însă am descoperit o miraculoasă „tabletă”, pe care o recomand tuturor care suferă de depresie sau de orice alte îndoieli privind simpla bucurie de a trăi. Am găsit-o într-un număr al săptămânalului „Literatura şi Arta”, în pachetul cu ziare ce mi le-a transmis de la Chişinău bucovineanul nostru, poetul şi publicistul Mihai Morăraş. Desigur, nu e vorba de un nou medicament de la farmacie, ci de o poezie a inimosului nostru prieten, pe care am recitit-o şi o recitesc ori de câte ori mă afectează microbul regretelor. Vă propun s-o luaţi în serios ca leac tămăduitor şi nu veţi mai avea nevoie de alte reţete.

MARIA TOACĂ, Cernăuţi

 

ELOGIU VIEŢII

Aştept ceva de dimineaţă

Să mi se-ntâmple,

Ca pieptul iar şi iar de viaţă

Să mi se umple.

Şi las tristeţile deoparte

Şi suferinţa,

Ca viaţa să-mi mai ţină parte

Cu-ngăduinţă.

                Aştept şi ora cea de-amiază

                Cu nerăbdare,

                Ca să-mi strecoare-n viaţă-o rază

                Întremătoare.

                Şi iar mă iau cu gânduri bune,

                Înaripate:

                ”Aşa-i mai bine”, viaţa-mi spune

                şi-are dreptate.

Şi vine blânda înserare

De toate plină.

Şi sufletul nu mă mai doare

Şi nu suspină.

Iar viaţa curge înainte

Şi-mi dă povaţă:

”Orice ar fi, să iei aminte –

Că Viaţa-i Viaţă!”

MIHAI MORĂRAŞ,

Chişinău

Print Friendly, PDF & Email

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: