Au venit cu simţul ce le este miraculos şi caracteristic, exact în locurile unde au fost anul trecut, la Izvoarele Sucevei. Dar de data aceasta numai o minune dumnezeiască parcă le-ar fi prevenit să nu vină ca anul trecut în luna aprilie, când au suferit toate rigorile iernii aspre de pe meleagul nostru. Am scris despre ele la vremea respectivă, până la urmă barza reuşind să aducă pe lume doi puişori. După cele îndurate de ele, credeam că nu le voi mai vedea. De data aceasta însă, au venit patru berze, soţ, soţie, în centrul comunei Izvoarele Sucevei, refăcându-şi cuiburile. O pereche în dreptul locuinţei Ştefanciuc Adam, trecut în lumea umbrelor, iar cealaltă pereche revenind la cuibul din vecinătatea casei mele. Prima lor grijă a fost să-şi amenajeze cuiburile pentru viitoarele berze mame. Apoi, zborurile lor de aeroplane au colindat pădurile în căutare de hrană, care, se vede, a fost şi motivul pentru care au fost atrase de ţinutul nostru, aici găsind-o din abundenţă. Plecarea lor se va face în luna august, numai după ce grijuliii soţi din cele două cuiburi vor aduce hrană puilor care vor creşte ca într-o poveste, într-o perioadă scurtă de timp, învăţaţi de părinţi să zboare. Mai întâi să-şi caute singuri hrana, pentru ca mai apoi să se reîntoarcă străbătând distanţa de la venire, de aproximativ 10000 km, din ţinuturile calde, probabil şi secetoase, motiv pentru care le-au părăsit pentru o perioadă de timp, din lipsă de hrană.
Desigur, iubind mult aceste păsări, îmi voi aminti cu drag de cântecul lor specific din ciocuri, în special seara târziu şi dimineaţa devreme, când ne dau deşteptarea, având loc de popas hornurile şcolii din apropiere şi pe stâlpul electric din faţa locuinţei mele. Este o senzaţie deosebită pe care orice om care îndrăgeşte aceste păsări o trăieşte din plin urmărindu-le şi mai ales ascultându-le zborul plecării spre zările albastre. Nu se ştie precis ziua când pleacă de la noi, dar o fac doar atunci când puii, deveniţi mari, zboară alături de părinţii lor. Este un drum lung, pe care nu se vor sfii să-l refacă anul viitor. Acum, ca şi atunci, le spun „bine aţi venit”, bucurându-mă că nu au uitat locurile pe care le-au colindat o vară întreagă.
Vă aştept cu drag păsări minunate şi voi trăi mereu cu gândul că n-o să uitaţi aceste locuri paradisiace, unde aţi fost musafiri şi aţi devenit mame cu sprijinul unor soţi foarte grijulii, care v-au procurat hrana necesară. (Decebal Alexandru Seul)
Comentarii