Dreptul la floare

E bătrâioară ziua asta de 8 Martie, femeile de vârsta ei luau cu ele în ceruri noul obicei pământesc. Destul de bătrâioară încât soacra mea, ierte-o Cel de Sus, să fi contribuit concret la instituirea şi consolidarea ei ca sărbătoare. Făcea un chec, prietenele ei aduceau o tărie (deh, Rădăuţiul avea încă pe vremea aceea fabrică de spirt) şi fiecare ce-i mai da mâna, ne invitau şi pe noi, cei tineri, cam circumspecţi cu sărbătoarea, dar încântaţi de prilej, şi petreceam o după-amiază, lăsând câteodată după plecarea noastră de la locul faptei doamne după care trebuia să vină domnii să le ia acasă. Puteţi lua drept răutate afirmaţia aceasta, dar nu vreau să spun decât că 8 Martie devenise deja pentru femeile de orice condiţie o sărbătoare pe care o „interpretau” aşijderea cu celelalte importante de peste ani. Cei tineri nu se pregăteau neapărat ca pentru o sărbătoare care cere petrecere, dar erau din ce în ce mai mulţi care cheltuiau ceva bani pe cadouri, pe lângă nelipsitele flori – cele autohtone îndeosebi, căci nu invadaseră încă piaţa florile aduse din Olanda cea neprietenă sau din sere româneşti, foarte rare la acea vreme.

Noi, cei tineri pe atunci, n-am părăsit începutul de obicei (este adevărat, sever supravegheaţi de femeile din jurul nostru), astfel că am renunţat la checurile mamelor şi ne-am mutat de ani buni în vreo sală de restaurant pentru a ne celebra, împreună cu prietenii, consoartele, după ce fiecare, la serviciu a primit un sărut de la colege pentru florile dăruite în ziua de 8 Martie. Pe vremea „cealaltă”, 8 Martie căpătase deja dimensiuni naţionale, iar cârcotaşii cu vederi misogine nu aveau curajul să se manifeste decât pe la colţuri, căci altfel ajungeau să fie aspru judecaţi în şedinţa UTC sau de partid, de nu le mai ardea de misoginism.

Manifestările oficiale determinate de această zi specială deveniseră atât de sforăitoare încât cota de misoginism creştea pe tăcute, masculii simţindu-se jigniţi de-a dreptul că nu aveau nici pe departe un asemenea prilej peste an în care să se simtă şi ei luaţi în seamă. Şi cum 8 martie vine după mărţişor, bărbaţii de pe aici erau tot mai iritaţi de opinia manifest feministă a sudiştilor, care instituiseră peste noapte „obiceiul” ca bărbaţii să acorde femeilor mărţişoare, de parcă tot Bucureştiul era plin de ateliere de confecţionat mărţişoare în care lucrau numai bărbaţi. Prin Moldova noastră mărţişoarele sunt dintotdeauna confecţionate de femei, care le şi atârnă în pieptul dragilor lor bărbaţi, bunici, soţi, fii, prieteni.

www.romanidecentenar.ro

Adevărul este că, dacă n-ar exista, o asemenea zi trebuia inventată. Nu ca o izbândă a feminismului, ci ca una devenită prilej pentru bărbaţi de a-şi mărturisi încă o dată dragostea pentru genul feminin. Căci este clar că bărbaţii efeminaţi n-au ajuns încă să-şi ceară dreptul la o floare de 8 Martie!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: