interviu cu MANUELA SCRIPCARIU, fondator şi preşedinte al „Discover Bucovina”
– Siretul este un oraş de poveste, să zicem aşa, cu clădiri vechi şi istorie romanţată. Povesteşte-ne câteva lucruri despre copilăria ta, despre adolescenţă şi despre tânăra de azi.
– M-am născut în anul 1982, în Fălticeni, judeţul Suceava, dar am fost crescută în Siret, localitate aflată la graniţa cu Ucraina, unde părinţii mei au decis să trăiască după ce s-au căsătorit. Puţin ştiu că oraşul Siret este cea de-a doua Cetate de Scaun a Moldovei. Siretul poate fi considerat un pionier în foarte multe domenii, deoarece aici s-au înfiinţat prima bibliotecă din principatul Moldova, prima şcoală cu predare în limba latină, prima episcopie ecumenică romano-catolică din Moldova. Tot aici s-a bătut prima monedă din istoria Moldovei. Astăzi, în anul Centenarului, puţine vestigii mai amintesc de vremurile de glorie ale vechii cetăţi de scaun. Dacă în acele timpuri era în centrul Ţării de Sus, astăzi Siretul e punct de trecere în Ucraina, aproximativ la jumătatea distanţei dintre Suceava şi Cernăuţi. La Siret am crescut până la vârsta de 16 ani, fiind înconjurată de cei mai iubitori părinţi şi bunici pe care şi i-ar putea dori un copil. Acum aş putea spune că am fost cu adevărat binecuvântată să trăiesc o copilărie de basm, despre care poţi citi doar în cărţi. Sunt atâtea amintiri dulci pe care le am din copilărie, încât poate ar trebui să încep să scriu o carte…cine ştie? Pe scurt. Am crescut, am plecat de acasă, mi-am terminat la Bucureşti studiile în Jurnalism şi Multimedia, am primit o bursă în Franţa, dar când a trebuit să plec nu am putut pur şi simplu.
– Ce înseamnă Bucovina pentru tine?
– Bucovina nu este doar o destinaţie pe care eu o promovez, Bucovina este destinul meu. Aici îmi sunt rădăcinile, aici am primit în dar bunici minunaţi, părinţi, ceea ce numiţi dumneavoastră “poveste” eu am trăit şi trăiesc de 35 de ani. Viaţa m-a purtat în lume, însă mereu am revenit acasă cu dorinţa de a da ceva înapoi acestui loc care mi-a dăruit atât de mult. Bunica mea avea o vorbă: “Să nu-ţi uiţi rădăcinile!” Cuvintele acestea mi-au rămas în minte şi în suflet şi au devenit un manifest a tot ceea ce înseamnă pentru mine proiectul ”Discover Bucovina”.
– Cum a început proiectul Discover Bucovina?
– Proiectul „Discover Bucovina” a început acum şase ani. Pe atunci mediul online nu oferea foarte multe informaţii despre Bucovina, iar cele care existau nu o arătau lumii aşa cum îmi doream eu. Simţeam că trebuie să fac ceva, dar nu ştiam exact cum. Am început să mă documentez, să fac cercetare, să arunc o privire la “vecini” şi să aflu cum se promovează alte ţări. Astfel mi-am dat seama că va trebui să învăţ un domeniu de la zero, eu neavând niciun fel de experienţă în ceea ce priveşte mediul online. Totul a început cu paşi mici, iniţial cu un grup pe Facebook, care în doar o lună avea câteva mii de membri, pe vremea aceea neexistând paginile dedicate fanilor. În câteva luni “ne-am mutat” în casă nouă, un pas firesc, imediat ce Facebookul a creat paginile dedicate fanilor care urmăresc o comunitate sau un brand. De aici a început construcţia pe Facebook a platformei Discover Bucovina. Pasul următor a fost înfiinţarea unui ONG cu acelaşi nume – „Asociaţia Discover Bucovina” – cu scopul de a promova, susţine şi dezvolta turismul în regiunea istorică Bucovina. Recunoaşterea muncii noastre nu a întârziat să apară şi pot spune că anul 2017 ne-a adus în dar un premiu foarte important la nivel naţional. În cadrul galei „eTravel Awards”, singura competiţie care premiază cele mai eficiente şi inovatoare proiecte din industria online a turismului din România, Asociaţia „Discover Bucovina” a obţinut locul 2 la categoria „Best Destination Fan Page”.
– Ce ţi-ai propus pentru anul în curs?
– Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre ce urmează să fac. Îmi este mai uşor să comunic despre lucruri după ce acestea s-au întâmplat, însă voi face o excepţie pentru dumneavoastră. Pentru anul 2018 îmi doresc să continui campania de reîmpădurire începută acum 2 ani. Până în prezent, Asociaţia ”Discover Bucovina” împreună cu voluntarii noştri, oamenii din comunităţi, elevi, am reuşit să plantăm 7000 de puieţi de molid. A fost o campanie pe care mi-am dorit să o văd materializată încă de la începutul proiectului ”Discover Bucovina” şi acum este prioritar să o ducem mai departe an de an.
Tot în acest an, proiectul „Discover Bucovina” se va concentra pe realizarea de documentare, interviuri de suflet cu şi despre oameni şi locuri de poveste din Bucovina. Misiunea noastră de arăta lumii tărâmul de poveste al Bucovinei continuă după 6 ani… Cum? Veţi vedea! Îmi doresc să mă opresc aici şi să las faptele ce se vor împlini să vorbească despre ce vom face anul acesta.
– Ce părere ai despre societatea civilă?
– Înainte de a vorbi despre cum văd eu societatea civilă de la noi, poate ar fi bine să pornesc de la definiţia ei. Cu toţii ştim că expresia „societatea civilă” este folosită pentru a descrie un întreg sistem de structuri, care implică cetăţeanul în diferitele sale ipostaze de membru într-o organizaţie neguvernamentală, într-un sindicat sau într-o organizaţie patronală.
Societatea civilă este formată din cetăţeni, asociaţi sub diferite forme, care au aceleaşi interese şi care îşi dedică timpul, cunoştinţele şi experienţa pentru a-şi promova şi apăra aceste drepturi şi interese. Cu alte cuvinte, societatea civilă este reprezentată de un grup de cetăţeni care aleg să se unească, având un crez comun pentru care militează. Societatea civilă are dreptul şi datoria de a influenţa deciziile politice, economice sau de interes public. În mod eronat, în România societatea civilă este asociată doar cu reacţiile la mediul politic. Dacă întrebăm pe stradă ce înseamnă societatea civilă, oamenii ne vor da un răspuns legat exclusiv de activitatea organizaţiilor neguvernamentale. Însă societatea civilă este mai mult decât atât. Desigur, ONG-urile reprezintă o parte importantă, sunt acea parte vizibilă, dar şi tanti Maria, vecina mea de la etajul 3, este parte a societăţii civile, atâta vreme cât îi scrie primarului că este nemulţumită de drumurile din oraş, luând atitudine şi exprimându-şi părerea.
Mi-am amintit o întâmplare pe care am trăit-o în primul an de la înfiinţarea ONG-ului „Discover Bucovina”. Din dorinţa de a căuta tineri dornici să devină voluntari în cadrul asociaţiei noastre am hotărât împreună cu colegii mei să ne adresăm Universităţii „Ştefan cel Mare”. Ne-am gândit noi că acela era locul cel mai potrivit pentru a identifica studenţi dornici să se implice în promovarea Bucovinei. Zis şi făcut! Ne-am făcut temele şi ne-am dus cu o ţintă precisă către studenţii care urmau specializarea „Geografia turismului”. În ziua respectivă am cunoscut în jur de 100 de studenţi care, spre surprinderea mea, nici nu auziseră de Discover Bucovina, platforma online, ce să mai spun de ONG. Din cei 100, doar 3 studenţi au devenit voluntari ai organizaţiei şi s-au implicat activ în campaniile din acel an. Însă în teorie stăm bine. Un studiu realizat în 2017 privind sectorul neguvernamental din România, realizat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, arată că în România, din 88.000 de ONG-uri existente, numai 42.000 sunt active. Dacă ne-am lua după statistică, ar trebui să trăim deja într-o societate care nu mai are niciun fel de probleme, că doar avem aceste organizaţii. În practică stăm foarte prost. După 7 ani de „Discover Bucovina” îmi dau seama că oamenii încă nu înţeleg că societatea românească a ajuns într-un impas din cauza neimplicării fiecărui cetăţean. Schimbarea nu vine decât prin noi înşine. De ani buni visăm la o societate în care binele comun să nu fie doar o utopie. Tragem cu ochiul la vecini şi vedem că ei pot, că se trăieşte altfel. Ei bine, toate acestea s-au întâmplat pentru că oamenii din comunităţi s-au implicat: tineri, bătrâni. Indiferenţa nu a ridicat niciodată imperii! Văd o societate civilă mai mult absentă sau de cele mai multe ori una care mimează interesul. În contextul actual cred că este necesară modificarea regulilor societăţii moderne şi redarea unui sens nou ideii binelui comun. Consider că societatea civilă reprezintă mediul în care se află mijloacele de provocare a acestei schimbări.
A consemnat
MĂLINA ANIŢOAEI
Comentarii