„România revoluţionară”

Poate părea bizar astăzi că primul tablou în care a apărut tricolorul a fost realizat la Paris, de un evreu născut în Pesta, Daniel Rosethal (creştinându-se, a devenit şi Constantin), iar personajul de prim-plan al compoziţiei a fost o tânără cu tată scoţian şi mamă franţuzoaică. Realizat în 1848, după ce revoluţia din Valahia fu înăbuşită, tabloul o înfăţişează, în chip de ţărancă, pe Mary Grant, deja devenită Maria Rosetti; era soţia lui C.A. Rosetti, la rându-i prieten cu D. Rosenthal, care, misterioasă chestie, nu a aderat la revoluţia maghiară, ci la cea valahă (mason fiind, zic unii că principalele sale misiuni revoluţionare au fost în Franţa şi în Valahia). Oricum, de notat că Rosenthal avea să declare: „Nu m-aş fi crezut atât de valah. Patria mea este Valahia!”. Sau că acea cămaşă românească în care Mary poza pictorului la Paris (având în fundal o scenă din lupta de pe Dealul Spirii) era chiar cea în care ea se deghizase pentru a-i urma, pe Dunăre, pe revoluţionari, în fuga lor spre Occident. Ulterior întemniţat, Rosenthal avea să moară în Austria, în urma torturilor, într-o celulă din Pesta natală. Iar Maria Rosetti avea să-şi consolideze faima de a fi prima ziaristă româncă. Mai întâi, din văpaia revoluţiei valahe, ea a fost raportoare pentru „The Sunday Times”, pe-atunci produsul de duminică al celui mai vechi cotidian londonez. Mai târziu, în revista sa „Mama şi copilul”, Maria Rosetti îl evoca pe pictorul „României revoluţionare” şi pe cel al „României rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii” (1849): „Am pierdut un prieten, iar România, un fiu loial. Acest prieten, acest fiu, acest martir al României a fost un evreu pe nume Daniel Rosenthal”. Nu chiar întâmplător, în 1923, aceste rânduri erau reproduse în cotidianul „Adevărul”, avându-l atunci director pe un Iacob Rosenthal…