Să mă uite răul, cum mi-a scăpat această dată – 3 ianuarie 1938, naşterea lui George L. Nimigeanu din Mediaş, un mare poet din micile oraşe. Până a deveni şi al Ardealului, fiul Bucovinei, născut la Tereblecea, regiunea Cernăuţi, (judeţul Rădăuţi la acea dată), a trecut printr-un infern incredibil chiar şi pentru noi, cei rămaşi sub stăpânirea ciumei roşii: ”Cu frica-n sân şi moartea în spinare,/ prin sârme,-n ţară unii s-au tot dus…/ Şi ne-am rugat şi noi Celui-de-Sus, şi am fugit, ziua-n amiaza mare,/ de-a valma, printr-un lan de grâu mănos,/ cu mama şi cu-n frate dus în braţă…/ cu spaima-n suflet… şi cu moartea-n faţă…/ în noi purtând osânda Lui Hristos”.
Cu sufletul rănit de ciulinii Bărăganului, din care maica sa n-a izbutit să plivească toţi spinii, s-a alinat cu ”Lasă, dragul mamei, ne-om întoarce…”. Drumul refugiului, însă, aşa cum este şi cel al morţii, le-a fost fără de întoarcere. Revine doar cu poezia la locul naşterii sale, sfârtecat de sârma ghimpată. (Maria Toacă, Cernăuţi)
Comentarii