1926 – 1999
Horodnicenii Sucevei au dat pe lângă alte personalităţi remarcabile ale culturii naţionale şi un istoric, profesorul universitar Aurel Loghin. Acesta a fost prorectorul Universităţii „Alexandru Ioan – Cuza” din Iaşi (1972 – 1976) şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1974).
Părinţii săi, Ion şi Verginica, erau originari din Boteştii Horodnicenilor. Tatăl său, Ion, a fost verişor cu pictorul Dimitrie Loghin şi cu bunica mea din partea mamei.
Fiind om cu oarecare ştiinţă de carte, tatăl istoricului Aurel Loghin a accesat în jandarmerie, desfăşurându-şi activitatea în oraşul Fălticeni şi în zona adiacentă, înainte de Primul Război Mondial şi după.
Mama istoricului, doamna Verginica, se trăgea din neamul Todiceştilor, neam care a dat personalităţi de frunte armatei, bisericii, învăţământului, muzicii, arhitecturii şi altor domenii.
În vremea copilăriei, prin anii 1958 – 1960, adăstam cu bunica şi mama în casa părintească a istoricului Aurel Loghin cu ocazia bâlciului din Fălticeni ce se ţinea la Sfântul Ilie. Această manifestare grandioasă la care participau mii de oameni se desfăşura pe un mare tăpşan situat în proximitatea casei istoricului şi a drumului ce te ducea la fostul combinat de prelucrarea lemnului din Fălticeni.
Aurel Loghin şi-a făcut studiile gimnaziale şi liceale în municipiul Fălticeni, fiind absolvent al Liceului „Nicu Gane”, unitate de elită a învăţământului sucevean.
Încă din anii premergători izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial şi din timpul desfăşurării lui, Aurel Loghin se apropie de o ideologie totalitaristă numită comunism, crezând şi el „în cea mai dreaptă şi liberă societate umană, fără exploatare etc”. Se cunoaşte astăzi că P.C.R până la 23 august 1944 a fost un partid minuscul cu puţini membri. De fapt, acest partid a fost o agentură a Moscovei. În lucrarea „Însemnări din vacanţă” (pag. 69), istoricul Mihai Iacobescu ne relatează: „în Universitatea din Iaşi se vorbea că Aurel Loghin fusese ilegalist chiar pe când era utecist, dar nu urcase pe trepte mai înalte fiindcă tatăl său fusese un simplu jandarm la Fălticeni”.
Nu cunoaştem dacă apropierea viitorului istoric de ideologia totalitaristă numită comunism s-a datorat propriilor sale convingeri sau dorinţei de aventură şi teribilism. Oricum, pe parcursul vieţii se va convinge că această doctrină totalitaristă, bazată pe teroare şi gulaguri, a dus la pieirea a milioane de oameni.
De asemenea, istoricul Aurel Loghin s-a putut convinge că atunci când nu aveai dosar corespunzător nu puteai accede pe esplanada P.C.R.
După anul 1944, Aurel Loghin se înscrie la Facultatea de drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Se remarcă ca un student de excepţie. După obţinerea licenţei în drept a profesat în domeniul justiţiei, până când i s-a oferit posibilitatea de a urma cursurile doctorale în cadrul Facultăţii de istorie din cadrul Universităţii „M. V. Lomonosov” din Moscova.
Îşi susţine doctoratul în istorie contemporană în 1958, doctorat care îl va propulsa în funcţia de profesor la Facultatea de Istorie – Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Aici, treptat, treptat, urcă toate treptele ierarhiei universitare.
Redactează mai multe lucrări de referinţă dintre care amintim: „Iaşul contemporan, scurt istoric (1918 – 1969)” , „Sprijinul acordat de România refugiaţilor polonezi în anii celui de-al Doilea Război Mondial”, „Din tradiţiile democratice şi revoluţionare ale studenţimii ieşene”, „Mărturii privind situaţia României în Primul Război Mondial consumată în corespondenţa unor diplomaţi străini” etc.
Istoricul Aurel Loghin a fost acuzat că a încercat să rescrie istoria contemporană a României. Nu le-a putut răspunde detractorilor săi „fiind afectat de o formă de Parkinson care l-a ros serios şi nemilos, doborându-l în chinuri cumplite şi prelungite” aşa cum afirma istoricul Mihai Iacobescu în lucrarea mai sus citată.
În concluzie, istoricul Aurel Loghin face parte din istoria noastră, cu bune şi cu rele, cu plusuri şi cu minusuri, cu înţelegerea sau neînţelegerea unor evenimente care au zguduit istoria teribilului secol XX.
Cu toate minusurile şi plusurile activităţii sale de istoric, Aurel Loghin a fost un OM care a ajutat şi promovat majoritatea profesorilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza ” din Iaşi şi de la alte centre universitare, care au fost ca şi el copii de oameni simpli din spaţiul românesc.
Prof. Constantin Târziu
Comentarii