În decembrie 1999, primesc o invitaţie de la Casa Regală. Plicul conţinea invitaţia program, locul desfăşurării (Vila Lac 1), data, ora şi datele de contact ale doamnei Simina Mezincescu. Eram invitat la Dineul Mileniului oferit de Regele Mihai I şi Regina Ana. Mai mult decât surprins, m-am pregătit pentru ziua de 20 decembrie 1999. Nu avusesem niciodată prilejul de a fi în prezenţa Regelui Mihai I sau a celor din Casa Regală. Sentimentele mele erau contradictorii, de mândrie că am fost „băgat în seamă”, dar şi de o teamă ascunsă, neştiind de ce, pentru ce… La Prefectura Suceava, dl Bogdan Cristache, directorul de atunci, mi-a furnizat câteva date vagi; mai pe româneşte, am plecat la Bucureşti într-o totală ceaţă. Am fost oaspeţii unor prieteni suceveni mutaţi în Capitală, care, aflând scopul sosirii noastre, m-au întrebat de nenumărate ori cărui fapt datorez această invitaţie. La ora anunţată m-am îndreptat spre adresa indicată, Vila Lac 1, împreună cu soţia şi un tablou al Ilenei Bardă, ca să nu zic că am fost cu mâna goală. La intrarea pe aleea care ducea spre vilă, am fost întâmpinaţi pe ambele părţi de un număr respectabil de poliţişti. După dezechipare ne-am îndreptat spre salonul de protocol, unde am fost întâmpinaţi de majestăţile lor, Regele Mihai I, Regina Ana şi Principesa Margareta. Regele Mihai I m-a impresionat prin prezenţa sa, creându-mi o stare emoţională deosebită. Am dat mâna cu majestăţile lor fără un protocol anume. Nici nu am fost sfătuit în sensul acesta, uitând să înmânez tabloul, lucru sesizat după ce am trecut de majestăţile lor. Când am vrut să le înmânez tabloul, o persoană foarte prezentă din anturajul Majestăţii Sale m-a stopat prompt, luându-mi-l. În sală am fost îndrumaţi spre o masă la care mai era o familie îmbrăcată în costume naţionale din zona Câmpulung–Vatra Dornei, persoane pe care nu le cunoşteam şi cu care nu am avut niciun schimb de cuvinte toată seara. După formalităţile de primire, membrii Casei Regale ne-au adresat cuvinte de bun venit, luând loc la o masă oficială la care erau prezenţi Ivan Paţaikin cu soţia, Elisabeta Rizea, luptătoarea Rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraş, şi un ofiţer, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, în ţinuta binecunoscută. N-am prea înţeles cum Ivan Paţaikin, campion olimpic şi mondial, membru al Clubului Dinamo, se bucura de o atenţie deosebită a membrilor Casei Regale, exprimată şi în alocuţiuni. În sală erau 100 – 150 de persoane, personalităţi culturale, studenţi, elevi cu performanţe deosebite internaţionale. Regele s-a adresat timp de 5 minute presei, după care reprezentanţii acesteia au fost invitaţi să părăsească sala. A urmat alocuţiunea Majestăţii Sale adresată invitaţilor, cu referire la poporul român şi monarhie. Alături de invitaţie, pe masă se afla şi meniul regal: ruladă caldă cu caşcaval şi smântână, file de boef Wellington garni, sos Madeira, Tiramisu, vin roşu Cabernet Sauvignon 1996 – Special Rezerve Dealu Mare, cafea şi cognac Târnave de Jidvei. Toată seara nu am fost vizitaţi decât de Principesa Margareta şi de dl Radu Duda, cu care ne-am fotografiat. A fost prezent de asemenea un coleg de clasă al Majestăţii Sale, care era în scaun cu rotile, şi o doctoriţă foarte volubilă care discuta cu mine de parcă ne-am fi văzut zilnic, dar pe care eu nu o cunoşteam. Principesa mi-a îngăduit să fac câteva fotografii, dar, ajuns acasă, am constatat că filmul era voalat.
De rege, în perioada vieţii mele, nu pot să zic decât că „am încasat-o” de la părinţii mei când m-au găsit cu monedele de 100 de lei care aveau chipul Majestăţii Sale. Mai târziu, când, în oraşul unde învăţam, se serbau 100 de ani de la Unirea de la 1859, iar liceul nostru a fost pavoazat în noaptea de 24 ianuarie 1959 cu portretul regelui Mihai I şi steagul regal, eu am dat o săptămână extemporale, fiind bănuit că aş fi putut să mă urc pe acoperişul liceului.
Am crescut cu o altă istorie referitoare la monarhie, iar mai târziu am constatat că perioadele sale de domnie au fost dublate de regenţă, de Dictatura regală a lui Carol II-lea, de dictatura militară a lui Antonescu şi de comunismul de după 1945. Regele Mihai I a primit din partea lui Stalin cea mai mare decoraţie oferită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ordinul Victoria, după care a urmat exilul, fără ţară, fără cetăţenie. A trăit cu modestie şi demnitate pe unde a pribegit. Înrudit cu toate casele regale europene, acestea l-au lăsat să se descurce. Întors acasă pentru odihna veşnică, mulţimea îl deplânge, aducându-i omagii şefului de stat…
Rămas bun Majestate şi Dumnezeu să vă odihnească în ceruri, alături de creştinescul Dumnezeu să vă ierte!
Dr. IOAN COSTEA
Comentarii