Prea puţine sunt localităţile bucovinene în care să mai găseşti câte o persoană care să împlinească sau să treacă de 100 de ani. Şi, totuşi, am găsit una, cu ajutorul unui primar. Este vorba de distinsul primar al obştii iaslovicene, cel care stă în fruntea acestei obşti de peste trei legislaturi. Este normal, aşa cum îi stă bine, să cunoască absolut toate problemele obştii pe care o păstoreşte.
Căutând subiecte pentru un reportaj pentru postul tv Cromtel Rădăuţi, am ajuns şi la domnia sa. E drept, mi-a indicat vreo trei consăteni cu care s-ar putea face o emisiune… Dar mi l-a indicat şi pe moşul Vasile Cociorvan, cel care, la sfârşitul lui noiembrie a.c., avea să împlinească 100 de ani. Am discutat cu moşul care, spre mirarea mea, a fost foarte cooperant. Reportajul mi-a ieşit foarte bun, moşul dovedind o poftă uimitoare de dialog. Spre mulţumirea mea, nu mi-a evitat nicio întrebare.
Ulterior, dl primar Ion Cotoară m-a anunţat că Primăria, în colaborare cu Filiala Iaslovăţ a SCLRB şi cu biblioteca comunală, urma să organizeze sărbătorirea moşului Vasile la împlinirea unui veac. Nici nu se putea un prilej mai nimerit pentru a-l asculta din nou pe moşul Vasile şi, poate, a afla şi alte informaţii despre viaţa sa tumultuoasă, mai ales că moşul a prins cele două războaie mondiale şi a acumulat o experienţă de viaţă foarte bogată. Şi nu m-am înşelat deloc.
Ajuns în centrul comunei Iaslovăţ, am rămas impresionat de grupurile mari de cetăţeni de toate vârstele, printre care şi elevi, care se îndreptau spre biblioteca comunală. Acolo era planificată întâlnirea cu moşul Vasile. Odată intrat în sală, am constatat că toate scaunele erau ocupate, ba chiar mulţi oameni stăteau în picioare, pe lângă pereţi. În faţă, exact ca un general, stătea moşul Vasile, care era încadrat de un locotenent-colonel şi de primarul comunei. Nu se putea afirma care stătea mai ţanţoş, moşul Vasile sau primarul comunei. Cred că şi primarul avea de ce pentru că era primul eveniment de acest fel din cariera lui de primar.
Dl Nicolae Cotoară, directorul Căminului Cultural, a deschis manifestarea. Succint, a prezentat aspecte din viaţa sărbătoritului, scoţând în evidenţă faptul că i-a spus că nu i-a fost aşa de greu pe front şi în cei peste 4 ani petrecuţi în prizonierat la ruşi, exprimându-şi opinia că dârzenia moştenită de la părinţi şi credinţa în Dumnezeu l-au făcut să fie puternic în faţa greutăţilor şi a duşmanilor.
Dl Dumitru Cozminiuc, adevăratul cronicar al satului Iaslovăţ, a făcut un excurs prin viaţa moşului Cociorvan. Printre altele, a arătat: „Am mai avut un sătean care aproape a atins 100 de ani. Este vorba de Gheorghe Moşoia, care a trăit 99 de ani şi 6 luni. Din păcate, în Iaslovăţ nimeni n-a atins suta de ani până la moşul Vasile, fiul lui Pavel şi Magdalenei Cociorvan, născut în plin război. Nefiind preot în sat, n-a putut fi înregistrat în evidenţele bisericii. A mers tata la preotul din Arbore, care nici el nu l-a putut înregistra, dar i-a dat o adeverinţă ca să-l poată înregistra popa din sat când se va termina războiul. Însă n-a fost să fie, deoarece preotul satului a pierdut ţidula. Şi şcoala a făcut-o fără să i se treacă datele în cataloage. La încorporare, la Solca, n-a fost găsit şi n-a fost încorporat cu cei de-o vârstă cu el. A fost la Tribunalul Suceava, care, pe bază de martori, i-a dat act de identitate. A fost chemat la armată mai târziu decât leatul lui. A participat la lupte, a căzut prizonier şi-a fost peste 4 ani în lagăr, la ruşi. S-a însurat după război. A avut 8 copii, dintre care o fată îi moare de timpuriu. Ca un adevărat patriarh, are 15 nepoţi şi 19 strănepoţi. Este de o bunătate rară, calm, foarte judecat, sfătos. Dovedeşte la această vârstă o sănătate mentală extraordinară. Bădiţă Vasile, să ai parte de multe zile, iar întâlnirea cu doamna cu coasa să se producă peste mulţi ani!” a conchis biograful moşului.
Dl lt. col. Vasile Siminiuc, foarte emoţionat, a spus că s-au întâlnit şi anul trecut, la sărbătorirea celor 99 de ani, când i-a urat multă sănătate. Militarii vorbesc prin fapte, a arătat el, iar badea Vasile a demonstrat că este un adevărat militar, mai ales că este sublocotenent în rezervă. Din partea Marelui Stat Major i-a înmânat o diplomă jubiliară, o medalie şi un steag tricolor. Dna Viorica Şorea, bibliotecară, a recitat poezia „Trecut-au anii”, apoi i-a urat moşului multă sănătate şi l-a felicitat pentru numeroasa sa familie, care-i va duce numele mai departe, mai ales prin nepoţii şi strănepoţii de care are parte în număr atât de mare.
Dl Gheorghe Siminiuc a arătat că este mândru că un consătean de-al său a ajuns la vârsta unui veac, apreciindu-l pentru dârzenia de care a dat dovadă pe front şi în detenţia din lagăr.
Din partea comunităţii penticostale, din care face parte şi badea Vasile, a vorbit pastorul Dorel Grab. El a mulţumit c-a fost primit în această aleasă adunare şi mai ales pentru că un membru al comunităţii din care face parte se bucură de o aşa cinste din partea autorităţilor locale, a întregii comunităţi. A afirmat că un astfel de om se naşte doar o dată la 100 de ani.
La rândul meu, printre altele am transmis salutul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, urându-i din partea consiliului director multă sănătate şi încă la mulţi ani.
Primarul a afirmat că bădiţa Cociorvan n-a venit în cei 13 ani de când este primar să-i reclame ceva, aşa cum mai sunt unii cetăţeni. N-a avut niciun fel de probleme cu vecinii săi, iar de neînţelegeri cu membrii familiei nici nu s-a pus problema. Este recunoscut ca un om foarte drept în comunitate. „Această aniversare de 100 de ani de la naştere este un eveniment unicat în cadrul comunei până la această dată. Ne mândrim cu badea Vasile. Drept recunoştinţă, Consiliul Local i-a aprobat un premiu în valoare de 1000 de lei, o plachetă aniversară, două torturi şi din partea mea un buchet mare de flori. La această dată, după evidenţele noastre, mai vieţuiesc în comună 13 persoane peste 90 de ani şi 125 de peste 80 de ani. Deci vom avea ce sărbători în anii următori. Din toată inima îi urez sănătate multă şi la mulţi ani!” a spus primarul Ion Cotoară.
Vădit emoţionat, deşi a vrut să ascundă acest lucru, a vorbit şi badea Vasile. A povestit care a fost calvarul lui până să fi plecat pe front, din cauza lipsei actelor de stare civilă, până ce i-au fost reconstituite şi-a intrat, şi el, „în rândul lumii”, după cum a afirmat cu umor. „Doresc s-ajungeţi toţi de vârsta mea şi să fiţi cinstiţi cum sunt cinstit şi eu, atât de autorităţile locale, cele judeţene şi cele naţionale din cadrul asociaţiei naţionale a veteranilor de război.” A prezentat o pildă din Biblie, cu ajungerea în rai a celui sărac. A îndemnat toată lumea la conciliere, înţelepciune şi pace.
Într-o atmosferă superbă, toată lumea s-a ridicat în picioare şi-a cântat „Mulţi ani trăiască!” Cu sprijinul fraţilor, copiilor şi ai nepoţilor săi, prezenţi cu toţii la manifestare, cel aniversat a împărţit tuturor cozonac, tort şi băuturi răcoritoare. L-am admirat pe badea Vasile că era mândru de cinstea care i se acordă şi, la un moment dat, am avut impresia că-n faţa asistenţei nu este un sublocotenent în rezervă, ci un general în plină activitate…
La mulţi ani cu sănătate, moşule Vasile Cociorvan !
Prof. GH.DOLINSKI
Comentarii