După ce părăsim lumea, rămâne doar ceea ce am făcut

Din păcate, chiar şi verbul „a muri” are conjugare, diateză şi timp. Noi suntem obişnuiţi să folosim doar forma de trecut: a murit… Nu ne gândim că poate chiar acum ceva sau cineva moare. Moare un vis, moare o iubire, moare un suflet drag care poate ne-a influenţat viaţa într-o măsură mai mare sau mai mică.

Zilele trecute, moartea ne-a furat un om de catedră, un pasionat de geografie şi geologie, în persoana domnului profesor Neculai Isaic din Vadu Moldovei. Mereu am afirmat că sunt mândră că l-am avut profesor, că s-a aşezat de multe ori lângă noi în bancă pentru a ne dezlega mai îndeaproape tainele creionului. Astăzi, mai mult ca oricând, mă simt datoare să-i mulţumesc prin câteva rânduri modeste care încearcă timid să ilustreze sumar un traseu de viaţă.

Cel care avea să fie apreciat de însuşi dl Răzvan Teodorescu, atunci ministrul Culturii, cel care avea să fie trecut în „Dicţionarul personalităţilor fălticenene” de cronicarul Eugen Dimitriu, s-a născut în localitatea Ciumuleşti, comuna Vadu Moldovei, la data de 4 iunie 1934. Avea să urmeze cursurile Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi, ca mai apoi să fie absolventul Facultăţii de Geologie-Geografie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, susţinându-şi licenţa în anul 1958.

Referitor la cariera profesională, putem spune că pentru început a fost învăţător la Şcoala din Pildeşti-Roman, apoi şi-a slujit obiectul iubit, geografia, la Şcoala Antoceni, comuna Forăşti, şi la Şcoala din Vadu Moldovei, şcoală pe care a slujit-o cu devotament, atât ca profesor, cât şi ca director coordonator. Mai mult chiar, a fost şi inspector şcolar de specialitate, meritele fiindu-i recunoscute încă de atunci.

Elevă fiind, îmi amintesc cum priveam curioasă la hărţile în relief (în lemn) realizate de dl prof. Isaic, hărţi care împodobeau şi aduceau un plus de valoare holurilor şcolii din Vadu Moldovei. Însăşi lucrarea pentru obţinerea gradului didactic I (1977) s-a intitulat „Conţinutul şi realizarea hărţilor în relief pentru cabinetul de geografie al şcolii”. Drept dovadă că domnul profesor a fost mereu pasionat de studierea scoarţei terestre. Puţini ştiu însă că dumnealui era pasionat şi de sculptură, chiar era coordonatorul unui cerc de sculptură, cerc care îşi desfăşura activitatea în Şcoala Veche.

Pasiunea pentru geografie şi pasiunea pentru sculptură au făcut casă bună împreună, căci prin ele au luat naştere globurile atât de apreciate ale domnul profesor. Unul dintre aceste globuri este Globul pământesc donat Muzeului Apelor din Fălticeni (1986), glob considerat unic în lume, deoarece nu numai că expune scoarţa terestră, ci şi fundul oceanelor cu formele de relief. Dl prof. Isaic a muncit aproape 6 ani la realizarea la scară a acestui glob impresionant, cu diametrul de 160 cm (1,60 m), de ajutor fiindu-i hărţile Societăţii Naţionale de Geografie SUA, cu precizia de astăzi a unui computer. O muncă titanică, deci, dalta, fierăstrăul, fiind uneltele mânuite, nu un mouse modern de astăzi. Interesant e să prezentăm materialele folosite: cartoane, hârtie igienică, şerveţele, aracet, pasta de hârtie, cuie şi sârmă. Scara adâncimilor şi înălţimilor a fost de 1 cm la 2000 m. Astfel, un cui de 2 cm reprezintă o înălţime de 4000 m. Dl profesor a mărturisit că a început lucrul migălos cu Groapa Marianelor, care are 11.000 m, până la a se ajunge la nivelul zero al Oceanului Planetar. Greutăţi au fost întâmpinate la mularea plexicului şi încheierea lui la 45 de grade de meridian, la Ecuator. Plexiglasul trebuia mulat la raza de 82 cm pentru a se realiza sfera dorită.

Tot la Muzeul Apelor din Fălticeni se află şi o machetă a Lunii, realizată de dl profesor Neculai Isaic cu ocazia eclipsei de soare din data de 1 august 1999.

O altă „ispravă” a acestui dascăl este şi „fratele” mai mic al Globului de la Fălticeni, şi anume un Glob pământesc cu diametrul de 1,2 m, glob ce se află la Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ din Bucureşti. În CV-ul dumnealui, la loc de cinste stă şi Globul Lunar în relief, cu diametrul de 1,3 m, acesta întâmpinându-ne încă de la intrare la Observatorul astronomic din Suceava.

Verbul „a muri”… Din păcate, are şi forma de timp viitor. Aşa că vor (mai) muri vise, iubiri, oameni. Am înţeles zilele acestea că trebuie să ne pese mai mult, să privim cu mai multă atenţie la semenii noştri. Fiecare este interesant în felul său, fiecare este frumos în felul său, fiecare are ceva de spus.

Cu adânc respect, Vadu Moldovei vă spune Drum bun, domnule profesor!

  LENUŢA RUSU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: