„La gura sobei cu Badea Toader”

În luna mai 2017, cu sprijinul Consiliului Judeţean Suceava, la Editura Septentrion a apărut cartea „La gura sobei cu Badea Toader”, autori Avramia şi Gheorghe Dolinski din comuna Arbore. Volumul apărut la Tipografia SC ROF IMP SRL Suceava cuprinde, în cele 359 de pagini, 12 capitole, după cum urmează: I. Din copilăria lui Toader Hrib, II. Problemele tinereţii, III. Primul Război Mondial, IV. Lupta împotriva alcoolismului, V. Alte întâmplări, VI. Am visat să am prăvălie, VII. Realizări ca primar, VIII. Problema muzăului, IX. Problemele satului, X. Din închisoare, XI. Florenţa Albu, X Păreri despre Toader Hrib. Primul capitol porneşte cu amintirile lui Toader Hrib de pe vremea când era copil în Arbore şi aminteşte vindecarea unui cocostârc ce a revenit la zbor după o iarnă petrecută în grajdul familiei sale. Poveştile cu Ţâmpa, întâlnirea cu găinile şi cucoşul din ogradă, vizita la Putna ş.a. sunt alte amintiri interesante. Imaginea oferită în evocarea numită „Arcaşii din Arbore” este cu adevărat impresionantă, de la învăţarea poeziei „Tatariul” şi până la desfăşurarea serbării cu ţărani arboreni şi din satele Iaslovăţ, Cajvana, Solca, Burla, îmbrăcaţi în costumul naţional, călăreţi împodobiţi, elevi de la şcolile din satele arborene care strigau „Ura! Ura ! Ura!”. Era în perioada dominaţiei austriece în Bucovina…

 „Preoţii din Arbore, Solca, Cajvana, Botoşana, Iaslovăţ… îmbrăcaţi în odăjdiile lor“, împreună cu învăţătorii şi profesorii din aceste localităţi, au sprijinit şi coordonat această mare serbare la care copilul de 10 ani Toader Hrib a recitat poezia „Tatarul”: „Măi tătare, ţine-ţi calul!/ Măi tătare, ţine-ţi calul,/ Măi tatare, lasă malul,/ Nu cerca a trece râul….”. Societatea „Arcaşul din Arbore” a activat până în anul 1914, când arcaşii au plecat în războiul din 1914-1918, iar steagul lor, care avea mii de cuie bătute de membri pe coada sa de lemn, la serbare, a fost depus la biserică şi s-a pierdut între timp.

„Problemele tinereţii” prezintă bătaia de la Foca – de mari proporţii –, conduita lui Toader Hrib în desfăşurarea procesului, eliminarea tradiţiei din Arbore referitoare la scoaterea fetei din joc, întâmplarea cu văduva Ursan şi acuzarea lui badea Toader de a fi spion şi comunist, acuzare făcută de autorităţile militare din Rădăuţi. Urmează numeroase informaţii care rezultă tot din povestiri. Întâmplările de la plecarea pe front în Primul Război Mondial, întâmplările de la restaurant şi din Cernăuţi, cu ostilităţile ucrainenilor, venirea acasă în concediu, cele despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, toate sunt povestite cu răbdare şi cu multe detalii de acelaşi arborean şi devotat român. Bucovina făcea parte din imperiul austriac, iar în 1916 regimentul de infanterie în care era înrolat Toader Hrib ajunge pe frontul italian. „Tot aşa şi regimentul 41 român din Austria a stat pe front la Gherţ până au fost lichidate mai multe rânduri de oameni. Cine au scăpat astăzi de moarte au căzut mâine, cine au scăpat mâine au căzut poimâine, iar în patru luni din compania întâia eram unicul soldat în viaţă”. Şi evocările cutremurătoare continuă prin vorbele soldatului Toader Hrib.

Autorul cărţii, Gheorghe Dolinski, îşi aminteşte cât de mult a insistat, dar şi de propria contribuţie pentru înălţarea monumentului eroilor din Arbore din cel de-al Doilea Război Mondial. Aici găsim pagini încărcate de stări, gânduri şi atitudini despre ceea ce înseamnă patriotism şi respect pentru istoria Ţării noastre. Informaţiile despre societatea „Trezvia” privesc organizarea acestei societăţi care a funcţionat din anul 1923 şi până în 1932 (cu statut şi înscriere la Tribunalul Suceava, cu primul congres antialcoolic şi cu demersurile publice favorabile social).

Capitolul „Alte întâmplări” evocă, printre multe altele, un moment deosebit, citirea scrisorii publicate în revista „Lumea nr. din 11-17 noiembrie 1981: „În Bucovina, dulcea Bucovină, trăieşte ţăranul Toader Hrib. El locuieşte într-un sat renumit din regiune, Arbore, unde hatmanul Luca Arbore a construit o biserică ale cărei fresce au fost ulterior înscrise în evidenţa UNESCO, pe lista monumentelor-comori din lume. Toader Hrib este o personalitate unică în lume în genul său. Nu pentru că el a scris şi publicat o carte – CRONICA DE LA ARBORE – care ocupă, în ciuda studiilor incomplete, un loc în conştiinţa cititorilor din întreaga lume, ci pentru că el a creat un muzeu în căsuţa lui de lemn, un muzeu care este vizitat şi foarte cunoscut în România şi în străinătate…”. Tot aici, profesorul Gheorghe Dolinski scrie drept concluzie: „Am afirmat în mai multe rânduri că numele satului nostru este cunoscut în lume pentru două lucruri: biserica zidită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ. Şi de numele dvs., care aveţi un muzeu cum sunt puţine în ţară”… În paginile următoare sunt redate alte realităţi ale comunei Arbore şi din viaţa acestui român bucovinean, Toader Hrib. Tot deosebit de interesante sunt relatările lui Toader Hrib despre perioada cât a fost primarul comunei Arbore şi despre muzeul satului Arbore.

Ultimul capitol, „Păreri despre Toader Hrib”, întregeşte imaginea unui arborean cu autentice valori morale, culturale şi de apartenenţă la meleagurile bucovinene. Dintre persoanele care şi-au exprimat aceste păreri, iată numele câtorva oameni de cultură: Gheorghe Giurcă, Elena Bostan Delavicov, Luca Bejenaru, Victor T.Rusu, Constantin Georgescu, Emil Ianuş, Ion Prelipcean, Ghiţă Aga, Vasile Bâtă, Gheorghe Horodincă, Maria Popescu, Ghiţă Sbiera ş.a., în total 45 de personalităţi. Iată ce a scris Gheorghe Giurcă:

„Este vorba de gospodăria lui Toader Hrib în care funcţiona un muzeu. Şi e vorba de un muzeu unic în felul său, în care, printr-o strădanie rar întâlnită, acest om a adunat, şi nu numai din Arbore, tot ceea ce a considerat că e pe cale de dispariţie, viaţa satului fiind dintotdeauna într-o permanentă schimbare. Practic, a renunţat la propria gospodărie transformând-o în veritabil muzeu, fapt care spune multe despre el”.

Dacă socotim că orice carte are şi un rol educativ, de formare moral-civică, atunci povestirea „Bătaia de la Foca”, din capitolul „Problemele tinereţii”, nu aş fi cuprins-o în carte sau aş fi redat-o mai blând; şi spun asta deoarece pun sub semnul întrebării o astfel de bătaie, mai ales la Arbore, iar în plus perioada istorică când a avut loc – înaintea războiului.

Fidelitatea autorului cărţii, profesorul Gheorghe Dolinski, faţă de exprimarea ţăranului Toader Hrib, mulţimea realităţilor din satul Arbore şi satele vecine aduse în paginile cărţii, logica interioară a cărţii şi fotografiile obiectelor din gospodăria ţărănească din Arbore ca şi cea a Bisericii „Luca Arbore” conferă aleasă valoare acestei recente apariţii editoriale.