Dacă Bucovina ar organiza un târg al „Sorbiturilor” ar avea ce aduce pe mesele invitaţilor la asemenea distracţie culinară. La urma urmei cei din Deltă cum pot organiza întreceri pe seama ciorbei de peşte?!
De ce-ar fi mai cu moţ Bucovina în legătură cu ciorbele ? Pentru că aici, timp de un secol şi jumătate şi mai pe urmă s-a mâncat prin casele „multietnice” şi zama moldovenească şi supa nemţească, şi borşul rusesc, şi ciorba ungurească. Este drept că, obişnuiţi deja fiind noi cu ele, ne-am amestecat sănătos gusturile, nu ştiu dacă iute ne-am repezi la… expozanţi să cerem câte o porţie. Poate dacă, sub egida încăpătoarei Bucovine am organiza un asemenea târg la Bucureşti, atunci să vezi cerere curioasă de asemenea, cum le spuneam, sorbituri.
Chestia aceasta ar putea fi valabilă şi pentru mere. Un fălos târg de asemenea fructe se organizează anual la Fălticeni. Fălos, pentru că e organizat pentru fala autorităţilor, care nici nu-s posesoare de livezi, şi nici nu vând merele celor care au. Căci aceasta este marea durere a producătorului adevărat: când, cât, cui vând merele ca să nu le mai poarte grija peste iarnă?
Ori, ceea ce reuşesc să vândă livadarii la târg este o câtime faţă de ceea ce pot vinde şi n-au cui. Ia să se organizeze Târgul Merelor de Fălticeni la Constanţa să vezi asediu pe tarabe!
Un prieten fălticenean i-a vorbit despre merele sale unui prieten de-al său vicovean. Cum ăstora le umblă iute mintea i-a şi propus fălticeneanului meu: Ai cu ce aduce la Vicov o tonă şi jumătate de mere? Ăsta: am. Vino sâmbătă la Vicov cu merele. S-a dus şi până la prânz a dat toate merele şi încă cu un preţ neaşteptat de bun.
„Anul acesta am dat lovitura: un an bun, am cules peste 30 tone de mere de pe nici două hectare de livadă; mere frumoase, frumoase; am vândut deja mai bine de jumătate din ce-am cules, căci am clienţi vechi, din Botoşani, de la Paşcani, care iau cantităţi mari, nu se încurcă; iată acum pare că am să cuceresc şi Vicovul, că m-au chemat cu un al doilea transport; la şosea la poartă nu mai am „punct de lucru” – vând din ogradă. Mi-am făcut depozit să ţin merele peste iarnă: se pare că n-o să am ce depozita. Mai mult vinzi la poartă, la şosea, decât la târg…..Târgurile sunt pentru cei comozi. Dacă vrei să-ţi vinzi merele, baţi ţara să-ţi faci clienţi. După aia vin ei la tine…”, crede şi-mi demonstrează cunoscutul meu livadar din capătul Rădăşenilor de la şosea, în timp ce cântăreşte merele pe care le-am ales din containere.
Comentarii