Limba română pe 31 august 2017 la Cernăuţi (II)

 După luările la cuvânt ale reprezentanţilor Consulatului General al României la Cernăuţi, Consiliului Judeţean Suceava şi Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, Ilie Tudor Zegrea, a spus scurt: „Am înţeles că putem conta pe sprijin serios din partea celor de dincolo de sârma ghimpată!” După care i-a îndemnat pe participanţi: „Acum să vedem cum ieşim în întâmpinarea lor!”, amintind că nefiind tăiat de sabie, totuşi capul plecat nu vede nici soarele, nici cerul, nici stelele.

Mircea Lutic a citit un articol publicat pe vremuri în „Viaţa Basarabiei”, considerându-l actual şi acum. Tot aşa a fost apreciat şi de ascultători, fiind în fapt un elogiu adus limbii române, „limbă dăruită de Dumnezeu” prin Apostolul Andrei, cu resurse de exprimare inepuizabile, un instrument sensibil, fin pentru cea mai mare bogăţie de idei şi simţăminte. Apropo de egida întâlnirii de inspiraţie nichitastănesciană, „Patria mea este limba română”, poetul Mircea Lutic a oftat şi a spus că „Nichita Stănescu anume la noi s-a gândit. Noi am fost aruncaţi din patria noastră, aşa că noi altă patrie decât limba română nu avem!”

Ilie Tudor Zegrea a revenit la îndemnul său, amintind punctual de durerile limbii române la Cernăuţi, pierderea în 26 de ani a 30 de şcoli româneşti, reducerea orelor de limba română, deschiderea nestăvilită de clase cu predare în limba ucraineană în locul celor în limba română. „Noi suntem deja bunei, iar copiii noştri îşi dau copiii la clasele ucrainene. Asta nu pot să înţeleg!”

Este ceva ce s-a întâmplat sub ochii tuturor în timp, i-a răspuns, răspunzându-şi în primul rând sieşi, Vasile Tărâţeanu: „După părerea mea, fiecare dintre noi a cedat puţin câte puţin. Zilnic copiii noştri învaţă în limba de stat”. Pe de altă parte – o concluzie trasă şi de o recentă dezbatere la Centrul Cultural Român „ Eudoxiu Hurmuzachi” Cernăuţi –, „limba română este studiată formal”, „studiul limbii la nivel adânc” presupune lecturi mai bogate, mai variate, întâlniri ale scriitorilor cu elevi şi profesori care să le deschidă gustul spre acestea, spre efortul personal pentru cunoaşterea mai profundă, mai extinsă a limbii materne.

 „Nici manual nu prea există!” Replica din sală a provocat torenţial altele: „În majoritatea şcolilor cu predare în limba română, agitaţia vizuală este în limba de stat!” „Când directorul nu ştie româneşte, cum altfel?!” (Larisa Jar) „Pericolul e că, de fapt, ştie limba română! Laşitatea şi comoditatea ne omoară!” (Ştefan Hostiuc) „Şi neştiinţa omoară limba română! Unii profesori vorbesc păsăreşte” (Mircea Lutic). „Am pierdut de fapt mai multe şcoli, dacă le luăm în considerare şi pe cele 20 pierdute din 1940 până în 1991!” (Vasile Tărâţeanu). „Nu mai există şcoli româneşti pure decât în Mahala!” Vasile Tărâţeanu: „Să lansăm un apel, să protestăm împotriva deschiderii claselor ucrainene!” În acest moment, intervenţia lui Ştefan Hostiuc a avut în vedere acoperirea unor astfel de deschideri din punct de vedere administrativ. Adică, „la cerere”. „Sunt geopolitici deasupra noastră!” Atunci, a propus Vasile Tărâţeanu „să ne adresăm populaţiei, părinţilor, bunicilor să oprească tendinţa nepoţilor, a copiilor! Ministrul Învăţământului zice că învăţământul în Ucraina ar trebui să fie în limba ucraineană!”. Cineva a pomenit şi de sprijinul pe care îl găsesc uzurpatorii limbii române în „unii jurnalişti care se închină unor primari corupţi”, iar altcineva că „mergem spre epoca în care trăim concurenţial”, nu cu apeluri, cu demonstrarea avantajelor cunoaşterii unei limbi a Uniunii Europene trebuie lucrat.

Vreo două persoane, poate şi cu strănepoţi, nu numai nepoţi, şi-au adus aminte de vremuri ureseseiste, mai rele pentru toţii şi totuşi, paradoxal, mai bune pentru limba română, „când nimeni nu fugea din clasa românească în cea cu predare în limba rusă. Ce s-a întâmplat? Au dispărut românii din Bucovina?” (Corneliu Nichitovici) Nu, sigur că nu, dar trebuie să li te adresezi „cu cuvintele Imnului României”, „singura ieşire din situaţie”.

Ştefan Hostiuc: „Oare de ce părinţii vor acum să-şi dea copiii în clasele ucrainene?” Ilie Tudor Zegrea: „Alegerea limbii de predare depinde foarte mult de conducerea satului, de director. Părinţii trebuie convinşi de director şi de primar că nu li se întâmplă nimic dacă îşi dau copiii în clasele de limba română. Unde s-a rupt firul? Eu atunci aveam în spate Societatea «Mihai Eminescu». Atunci când era dat afară directorul, Societatea îi lua apărarea. Acum? Nimeni!” Un glas din public: „Influenţează azi situaţia economică şi societatea românească, care nu mai acţionează ca în 1991!” Ilie Popescu: „Un patriotism trece prin inimă – veşnic! Altul, prin buzunare – vremelnic!” Ştefan Hostiuc: „Pe primul loc trebuie să fie limba maternă! Dar dacă vreţi să ajungeţi şefi, şi limba de stat! Problema este cum ieşim din această situaţie acum!” Mai mulţi participanţi: „Să mergem din casă în casă, să le explicăm părinţilor. Cine pierde limba naţională şi dragostea de ţară pierde tot!” Ilie Popescu: „Să facem un plan, cutare merge la Storojineţ, cutare…” Ştefan Hostiuc: „Ucraina are legi frumoase, constituţie extraordinară, dar teoretic e una şi practic – alta!”

Larisa Jar: „Amintiţi-vă când am deschis şcoala! Câţi intelectuali! Unde sunt astăzi copiii lor? Oamenii simpli îi văd, ajung să facă la fel. Cred că fiecare trebuie să înceapă de la sine!” Ilie Tudor Zegrea: „E şi mai grav când cânţi frumos în catrinţă, şi urmaşul, nepoţica este în şcoală ucraineană! Ori când ai absolvit universitatea în România, te-ai căsătorit cu o româncă şi vii aici şi-ţi dai copilul la o şcoală ucraineană!” „Ce putem face?” Ilie Zegrea: „Nu trebuie să stăm tăcuţi!”

Mihai Bocancea, cernăuţean, de 37 de ani trăitor în California şi venit acum pe meleagul natal, „să lupt cu statul ucrainean pentru recuperarea unei proprietăţii”, este convins că vorbele sunt insuficiente, trebuie găsită motivaţia, trebuie găsit interesul: „Dacă nu există interes, nu există fes!” Larisa Jar pomeneşte de paşaportul românesc. Ştefan Hostiuc: „Oameni buni, limba este mijloc de comunicare, instrument, dar mai important este sensul fiinţial! Sunt şi români care nu cunosc limba! O tragedie! Două-trei generaţii şi o vor trăi mii de bucovineni!” „Intimidarea directorilor! Prostirea părinţilor!” lucrează la erodarea fiinţei naţionale. Cu nume de şcoli sunt aduse exemple de insucces şcolar la nivelul superior, deoarece limba străină, limba de stat, oricât de bine însuşită nu atinge posibilităţile limbii în care ai gândit şi te-ai exprimat de mic: „În Molodia, Ceahor nu au reuşit copiii să facă studii superioare. Unul la zece dacă intră la facultate!”. „De ce în Boian nicio clasă românească pură? Numai Deschide porticica, că vine telecica! (Deschide portiţa, că vine viţica!) (Dumitru Fedorcea).

Ilie Tudor Zegrea propune pentru duminică (3 septembrie 2017), de Limba Noastră cea Română, care va aduna românii din întreaga regiune la Cernăuţi, „un apel scurt, că nu avem nevoie de romane”, în care să ceară ca „31 august să fie sărbătoare naţională în comunitatea noastră, ca şi la Chişinău – o voce „Nici Crăciunul nu facem pe 25 ca în România!” –, nu zi liberă, dar măcar nu piedici ca să ne întâlnim, iar prima săptămână din septembrie să fie Săptămâna Limbii Materne”. Aminteşte apoi de cererea adresată acum doi ani, pentru scrierea cataloagelor în limba română, că de vreo şase ani, pac, ceva a intervenit”. ”Este hotărârea directorilor!” Doina Colesnic: „Nu este simplu nici să predai acum limba română, au venit vreo 40 de copii ucraineni, vin în clasele noastre mulţi copii ai ruşilor din zona de conflict refugiaţi la Cernăuţi, se mai întorc în oraşul părinţilor, cu părinţii, copii născuţi în Italia, Spania, cu limba maternă vorbită doar acasă…”

Ilie Tudor Zegrea: „Deci duminică…” Mircea Pilat: „Românul ia o traistă şi un brâu şi cântă. Şi în faţa ministrului tot aşa!” „Păstârnac mulţumită!” Ştefan Hostiuc: „Aeriană!” Ilie Popescu: „Informată greşit de trădătorii neamului!” Mircea Pilat: „Părinţii sunt puşi în şah! Noi avem acelaşi păcat: 92 de copii din Stăneşti daţi la ucraineni. În cinci ani, şcoala din Stăneşti, nu mixtă! Ucraineană!”

Nu gândurile, nu exemplele, nu sugestiile s-au încheiat, ci blocnotesul în care le-am reţinut. Oricum, cu tot aspectul său mozaicat de intervenţii cel mai ades spontane, masa rotunda organizată de poetul Ilie Tudor Zegrea a atins majoritatea rănilor – pe de o parte administraţia, sistemul de învăţământ subminează cu perfidie limba română, pe de altă parte sunt şi cedări personale, din slăbiciune, indiferenţă, sub presiune psihică, uneori chiar prin şantaj şi nu o data din oportunism – şi a impus un tablou complet al durerilor limbii române la Cernăuţi, pe 31 august 2017, reclamând înainte de a fi prea târziu acţiune energică, a comunităţii unite şi a fiecărui membru al său.

***

Pe 31 august 2017 se părea că mai este timp pentru acţiune concertată pentru rezolvarea punctuală a nemulţumirilor şi doleanţelor, însă hotărârea imediată a Radei Superioare de desfiinţare a învăţământului în limba maternă în Ucraina în următorii ani a dovedit că timpul se terminase. Totodată, ceea ce părea pe 31 august 2017 o problemă a unei minorităţi, cu precădere dintr-o regiune-două a Ucrainei, a fost resimţită ca o problemă internaţională, ca o ameninţare la păstrarea identităţii etniilor minoritare într-un stat european, aspirând la integrarea în Uniunea Europeană. Parlamentul României a cerut Ucrainei să garanteze românilor dreptul la învăţământ în limba maternă. Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor: „Regulile de convieţuire, regulile de standarde europene de protecţie pentru minorităţile naţionale care sunt respectate în România trebuie să fie respectate şi în Ucraina. Am aprobat (…) o delegaţie formată din 19 membri care să meargă în Ucraina şi să discute cu autorităţile competente de acolo cu speranţa că preşedintele Ucrainei va fi convins să nu promulge acest proiect de lege, să-l retrimită spre reexaminare, pentru că relaţiile dintre România şi Ucraina depind foarte mult de ceea ce se întâmplă acolo cu comunitatea românească autohtonă din Ucraina şi să sperăm că demersul nostru va fi luat în seamă şi va avea şi efecte pozitive”. Şi Chişinăul a luat atitudine faţă de spectrul acestui genocide lingvistic. Deosebit de puternic s-a auzit glasul poetului Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, originar din Cernăuţi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: