Drepturile omului – drepturile penalilor

Mai întâi o precizare asupra termenului: „penal” înseamnă în cazul de faţă un cetăţean ca oricare altul implicat la un moment dat într-un „dosar penal”, o „faptă penală”, un „proces penal”…, expresii foarte frecvente, din care, pentru economie de timp şi spaţiu, s-a reţinut numai „penal”. Aşadar e un cuvânt obişnuit şi n-ar trebui nicidecum să-i atribuim conotaţii supărătoare.

Apoi, nu-mi pot reţine satisfacţia că, după 27 ani de la Revoluţie, în spaţiul public discursul despre drepturile omului capătă preponderenţă. Din păcate, demersul politicienilor de la putere se referă cel mai adesea la drepturile penalilor, ale infractorilor şi mai puţin la drepturile cetăţeanului, lucrător, pensionar, student…, or oamenii cinstiţi, cu respect faţă de lege şi cutume sociale constituie regula, iar „penalii”, excepţia. Cu atât mai mult cu cât doctrina social-democrată se declară apărătoare a tuturor celor fără capital, trăitori din salariu, a pensionarilor, asistaţilor social…, care, în cvasitotalitatea lor, nu au avut de-a face vreodată cu penitenciarul.

Fireşte că nimeni nu le neagă „penalilor” drepturile la o viaţă decentă, la o lege dreaptă, la tratament corect şi egal, dar prin gestul lor, determinat uneori de sărăcie, suferinţă, alteori de lăcomie, bravadă sau de necunoaştere s-au situat ei înşişi în afara societăţii, a semenilor care-şi văd de treabă şi se comportă civilizat. De aceea nu pot înţelege cum o majoritate întreagă de guvernământ este preocupată aproape exclusiv de soarta lor, iar cetăţeanul obişnuit, contribuabilul e bun doar de plata dărilor şi a impozitelor.

Din care cel mai adesea el nu se alege cu nimic: serviciile de sănătate sunt mereu în suferinţă, şcoala a intrat în zodia incompetenţilor politici de care nu se poate dezbăra, şoselele proaste ne ucid cu miile în fiecare an, civilizaţia pătrunde cu greu la sate, iar de o bună reprezentare politică în parlament şi consilii locale mai bine să nu vorbimodată aleşi, reprezentanţii noştri uită de ce au fost trimişi acolo. Şi nu e de azi, de ieri…

Or nu-mi amintesc ca alegătorii să le fi cerut candidaţilor să schimbe legislaţia, Codul penal… ca să scape X, Y, Z… de puşcărie, nici ca procurorii să nu poată investiga matrapazlâcurile guvernanţilor, ale aleşilor, ale înalţilor funcţionari pe motiv de imunitate ori fiindcă au fost aleşi. Şi, colac peste pupăză: când dau justiţiarii sau presa peste un abuz al unuia dintre ei, tocmai atunci se declanşează atacurile asupra justiţiei: ba că intervine în jocul politic, ba că face dosare la comanda binomului, sistemului sau a serviciilor secrete…

La fel cum nu-mi amintesc să fi cerut membrii vreunui partid, sindicaliştii în campania electorală să fie trecute în programul de guvernare OUG 13 şi episodul „noaptea ca hoţii” sau creşterea sumei la abuzul în serviciu, în aşa fel ca să scape atotputernicul Liviu Dragnea şi ceilalţi aflaţi în aceeaşi barcă.

Pentru ca greutatea unui astfel de demers să fie cât mai pronunţată, sunt aduse în discuţie drepturile tuturor condamnaţilor şi ale locatarilor penitenciarelor pe motiv că unii dintre ei au fost victime ale erorilor judiciare. Cică multor politicieni nevinovaţi, multor lideri de frunte… li s-a pus punct carierei politice prin dosare penale fără probe, dar cu spectacol de cătuşe la TV în orele de vârf. Dar exemple de nevinovaţi nu ni se dau.

Însă este adevărat că au fost şi erori, că unele procese n-au primit confirmări la CEDO, iar statul român a fost bun de plată. Numai că, justeţea dosarelor penale ale procurorilor DNA, de exemplu, a fost dovedită în 92% din cazuri, o medie care ne onorează la nivel european. Ceea ce înseamnă că discuţia despre drepturile penalilor a devenit unidirecţională, interesată numai şi numai de salvarea de justiţie a câtorva mari mahări. Dar asta n-ar recunoaşte-o.

În cazurile de mai sus, generalizările nu-şi au rost: Liviu Dragnea trebuie salvat din „ghearele” justiţiei fiindcă e mare lider PSD şi nu că justiţiarii mai au şi rateuri, iar pentru scăparea sa nu este nevoie să fie distrus întregul sistem legislativ. Însă luptătorii pentru drepturile penalilor trebuie să fie conştienţi că, aşa cum schimbă ei legislaţia acum, la fel va fi şi schimbarea schimbării, căci puterea nu e veşnică, iar dreptatea până la urmă oricum învinge.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!