> 115 ani (1902 – 2017) de atestare documentară
În spaţiul carpato-dunăreano-pontic, navigaţia are rădăcini istorice milenare.
Tradiţiile navale s-au constituit şi îmbogăţit treptat, factorul stimulativ fiind condiţiile hidrografice din vatra de formare şi dezvoltare a poporului român.
Dunărea, râurile interioare şi litoralul vestic al Mării Negre au constituit un factor important în evoluţia civilizaţiei pe aceste meleaguri.
Şi pentru români, ca de altfel şi pentru alte popoare, apele au fost, cum sugestiv apreciază Mircea Eliade, „suma universală a tuturor virtuţilor, izvorul şi originea tuturor posibilităţilor existenţei, suportul oricărei creaţii”.
Integrată sub toate aspectele Daciei Carpatine, faţada maritimă românească a întregit dintotdeauna înfăţişarea teritoriului naţional, ocupând un loc special în evoluţia multimilenară a istoriei românilor. Litoralul maritim a fost poarta prin care geţii, grecii, romanii şi, mai apoi, urmaşii lor, românii, au schimbat valori materiale şi spirituale cu alte popoare. Drumurile maritime ce porneau de pe coastele vestice ale Mării Negre au fost cele mai convenabile căi de comunicaţie, de efectuare a unor schimburi fructuoase între locuitorii spaţiului carpato-dunăreano-pontic şi populaţiile din spaţiul Mării Egee, Mării Mediterane şi din alte zone ale lumii.
Revenirea Dobrogei la patria mamă, după aproape cinci secole de stăpânire otomană, în urma Războiului de Independenţă din 1877-1878, a însemnat pentru statul român, din nou, ieşirea la Marea Neagră.
Preocupările de deschidere spre lume pe calea apelor s-au materializat prin intrarea în dotarea Marinei Române a primelor nave militare şi comerciale: în 1882, bricul „Mircea”, în 1888, crucişătorul „Elisabeta” – care vor constitui nucleul Diviziei de Mare, iar în 1895, a vapoarelor „Meteor” şi „Medea”, care vor constitui nucleul Serviciului Maritim Român, înfiinţat la 14 septembrie 1895.
Anul acesta se împlinesc 115 ani de când, la 15 august 1902, a fost serbată oficial, pentru prima dată, Ziua Marinei în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului.
Deşi în Marina Militară această zi s-a serbat cu siguranţă şi înainte de 1902, întrucât în documentele de arhivă se vorbeşte de un precedent, chiar dacă nu s-a descoperit un decret sau o dată de referinţă oficială pentru această sărbătoare, 1902 rămâne, cronologic vorbind, anul consacrării Zilei Marinei ca sărbătoare a Marinei şi a oraşului Constanţa, fapt care certifică aniversarea unei datini şi nu doar a unei simple sărbători a breslei marinarilor.
La 15 august 1902, Ziua Marinei a fost marcată la bordul crucişătorului „Elisabeta” printr-un Te Deum la care a luat parte ministrul de Război Dimitrie A. Sturdza, urmat, în după-amiaza şi seara aceleiaşi zile, de un banchet şi serbarea marinărească propriu-zisă, dată la Palatul Invalizilor.
Concepută de la început ca serbare naţională, sărbătoarea marinarilor a atras atenţia prin programul său deosebit de atractiv.
Ziua Marinei a oferit întotdeauna asistenţei un adevărat regal scenic, alcătuit atât din momente sobre, precum ceremonialul militar al întâmpinării oficialităţilor, arborarea pavilionului şi a marelui pavoaz în acordurile Imnului Naţional şi pe fundalul celor 21 de salve de salut, serviciul religios, parada navală şi aviatică, defilarea Gărzii de Onoare etc., cât şi din momente pitoreşti, specifice vieţii şi tradiţiilor noastre marinăreşti.
An de an, amploarea sărbătorii Zilei Marinei a crescut ca urmare a sporirii parcului de nave. Cu această ocazie, peste tot, în porturile de la Dunăre şi mare ale ţării, pe marile lacuri de acumulare, prin ceremonialuri tradiţionale, prin slujbe de pomenire a eroilor ce-şi dormeau somnul de veci în valuri, erau evocate trăinicia vocaţiei românilor pentru îndeletnicirile legate de ape, a destinului şi istoriei noastre multiseculare, căci navigaţia a fost dintotdeauna, aşa cum este şi astăzi, expresia dorinţei şi voinţei poporului român de a realiza legături cu alte popoare ale lumii, sub semnul generos al păcii, al schimbului de valori materiale şi spirituale, al dorinţei de cunoaştere şi apreciere reciprocă.
Ziua Marinei Române s-a sărbătorit în timp astfel: 1. Între anii 1902 – 1947, la 15 august (Sfânta Maria); 2. Între anii 1948 – 1953, în ultima duminică a lunii iulie (practic Ziua Marinei Române nu s-a mai sărbătorit, ci s-a sărbătorit Ziua Marinei URSS); 3. Între anii 1954 – 1989, în prima duminică a lunii august, cu menţiunea că 1 august 1954 – 4 august 1974, ca sărbătoare militară şi populară; 4. La 3 august 1975 – 6 august 1989, ca sărbătoare marinărească la bordul navelor militare şi comerciale, fără participarea populaţiei.
Începând cu anul 1990, revenind la vechea tradiţie, ziua de 15 august – sărbătoarea Mai-cii Domnului, patroana Marinei Române, a redevenit ziua când poporul român cinsteşte, în fiecare an, pe fii săi oameni ai mării şi ai fluviului, marinari militari, marinari civili, constructori navali şi lucrători portuari.
Din acest an, organizatorii, atât la Constanţa, cât şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au păstrat în programele serbărilor atât elemente tradiţionale, cât şi probe noi, în pas cu specificul local şi preferinţele publicului spectator al noului mileniu.
Astfel, printre elementele noi se numără aterizarea paraşutiştilor (scafandri marinari) la punct fix, lansarea scafandrilor de luptă de pe vedete şi din elicopter, recuperarea unui scafandru aflat în dificultate, executarea unui desant de către infanteriştii marini, respingerea atacului aerian asupra navelor de suprafaţă, lansări de torpile, demonstraţii de lupte şi carate şi, nu în ultimul rând, atractivul spectacol al fanfarei militare şi majoretelor.
De sărbătoarea Maicii Domnului, patroana Marinei Române, care veghează întotdeauna asupra Marinei şi a slujitorilor săi, îi ocroteşte şi-i călăuzeşte pe toţi marinarii care o poartă în suflet, ca suprem exemplu de puritate, smerenie, demnitate şi credinţă, cadrele militare din ANCMRR Filiala Suceava „Petru I Muşat”, Asociaţia Cultul Eroilor şi locuitorii judeţului vor aşeza cu pioşenie câte o floare în „ANCORA DE FLORI”, adresând un apel râului Suceava:
„Râule Suceava, primeşte, de Ziua Marinei Române, în apele tale aceste flori şi înfrăţindu-te cu fratele tău mijlociu, râul Siret, şi apoi cu fratele cel mare, fluviul Dunărea, du-le la Marea cea Mare, la eroii marinari şi spune-le că nu i-am uitat, că-i iubim, îi preţuim şi vor rămâne mereu în inimile noastre!”.
Contraamiral de Flotilă IVANAŞCIUC IOAN,
vicepreşedintele Filialei Suceava a ANCMRR
„Petru I Muşat”
Comentarii