Costel şi Maestrul

Îl ştia, din cărţi, de prin anii ’80, dar s-au întâlnit pentru prima dată în noiembrie 2013, la o şedinţă a cenaclului sucevean „Mihail Iordache”. Peste o lună, la următoarea, au citit chiar amândoi: el (versuri alese din cele trei plachete pe care le publicase până atunci) alături de poetul pe care-l considera „o emblemă a poeziei bucovinene”. „Aşa ne-am apropiat, el fiind maestrul, eu, pentru el, fiind Costel. Încet, încet, între noi s-a înfiripat o relaţie pe care maestrul o numea prietenie, făcându-mi o mare onoare” mărturiseşte scriitorul Constantin Hluşneac în volumul „Ultimii doi ani (Când viaţa ajunge-o poveste)”, lansat joi la Biblioteca Bucovinei, exact în sala în care se ţineau şedinţele cenaclului pe care maestrul său îl întemeiase. Carte în care relatează întâmplări, literare şi de viaţă, unele fiind ştiute, până de curând, doar de ei. La lansare – o revedere a prietenilor şi apropiaţilor –, autorul a vorbit şi despre ultima carte proiectată de maestru, rămasă neterminată în computerul său, dar ne-a surprins şi cu înregistrarea care ni l-a redat pe acesta recitând dintre versurile lui cele mai cunoscute. S-a zâmbit şi s-a lăcrimat la această întâlnire provocată de cartea lui „Costel”, un bărbat cu statură impozantă şi suflet dintre cele mai sensibile şi oneste, un om în al cărui glas şi în al cărui scris cuvântul „maestru” nu sună nici fals, nici convenţional. „Ultimii doi ani” din viaţa lui Ion Cozmei. „Ultimii doi ani au fost foarte grei” avea să-i rezume acolo doamna Tania, într-o mărturisire simplă şi durută.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: