Preşedintele Klaus Iohannis a răspuns Parlamentului, după ce acesta a adoptat un proiect de declaraţie prin care îl acuză pe şeful statului că a desfăşurat acţiuni care au „uzurpat” dreptul exclusiv al Legislativului, spunând că acţiunea poate fi considerată o formă de presiune „Declaraţia politică adoptată astăzi de Parlamentul României – a cărei analiză detaliată din punct de vedere juridic pune sub semnul întrebării rigoarea conceptelor şi argumentelor – deşi clamează rolul Parlamentului în arhitectura instituţională a statului român, în fapt se constituie într-un semnal îngrijorător cu privire la perspectiva pe care Parlamentul o are asupra modului în care el se relaţionează cu celelalte autorităţi şi instituţii ale statului, precum şi cu societatea civilă. Luând ca pretext un act normativ al Guvernului adoptat în absenţa oricărei delegări legislative din partea Parlamentului şi puternic contestat de societatea civilă, invocând o decizie a Curţii Constituţionale a cărei motivare nu este cunoscută încă, declaraţia politică a Parlamentului afectează însuşi principiul cooperării loiale dintre instituţiile statului, fundamentat şi dezvoltat constant în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional”, se arată într-un răspuns al preşedinţiei.
Klaus Iohannis spune că declaraţia din Parlament poate fi considerat formă de presiune. „Legea fundamentală a consacrat un principiu esenţial pentru conduita tuturor autorităţilor şi a tuturor cetăţenilor, anume acela ca „nimeni nu este mai presus de lege”. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, autorităţile publice, inclusiv cele reprezentative la nivel naţional – Parlamentul şi Preşedintele României – sunt ţinute să respecte cadrul constituţional existent. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că nicio autoritate publică nu poate limita prerogativele celorlalte. În măsura în care „judecăţile Preşedintelui României, ale CSM şi ale reprezentanţilor Ministerului Public” sunt calificate drept „neconstituţionale şi inacceptabile”, Declaraţia politică adoptată astăzi de Parlament poate fi considerată o formă de presiune. Astfel, sesizarea Curţii Constituţionale de către Preşedintele României sau de Consiliul Superior al Magistraturii ar deveni discutabilă, iar anchetarea şi judecarea faptelor de corupţie s-ar transforma în acţiuni contestabile. Însăşi Curtea Constituţională ar trebui să reflecteze serios ori de câte ori ar avea de soluţionat o cauză în care implicat ar fi şi Parlamentul, de vreme ce acesta evaluează constituţionalitatea acţiunilor şi deciziilor altor autorităţi publice”.
Comentarii