Dar ideile de la care a plecat s-au schimbat: oricât de savant ar fi fost conceput proiectul, oricâte mari personalităţi culturale, formaţiuni politice şi instituţii ar fi pus umărul, până la urmă el trebuia însuşit de forţe civice, de cetăţeni, indiferent de naţionalitate, studii şi stare socială care să-l simtă al lor şi să-l pună în mişcare. Altfel, ar fi perceput ca un corp străin asemeni altora mai vechi.
Ei, bine, iată că în aceste zile de manifestaţii maraton, prin pancarte, lozinci, prin slogane repetate de mii de ori, prin versuri, poante, cântece, interviuri…, elemente ale respectivului proiect se aşază într-o ordine firească. În fond, tinerii nu-şi doresc lucruri excepţionale, ci starea de normalitate a unei ţări membre UE, căci asta înseamnă „o ţară ca afară”. Evident că primul obiectiv este nivelul de viaţă şi bunăstare, numai că nivelul acela nu se poate obţine decât prin conlucrarea tuturor cetăţenilor, dar şi prin voinţa unor guvernanţi dedicaţi naţiunii.
Uşor de zis, greu de obţinut, dar, până la urmă, nu prin efortul general s-a ridicat omenirea spre civilizaţie? Ideea e mobilizatoare, numai bună pentru un cadru general: o ţară ca afară. Mai departe, însă, va fi nevoie de propuneri rezonabile, de condiţii şi o ierarhizare a acestora: care este ordinea acestor 10 itemi sau „porunci”? Fiindcă ideea unui proiect-carte de sute de pagini nu-mi surâde decât ca analiză şi comentarii, cu grija de a nu transforma inconştient o intenţie nobilă în vorbărie şi politicianism.
Iată decalogul străzii, cele 10 „porunci”, preluate de la manifestanţi şi ierarhizate de mine:
- Libertatea e aceeaşi pentru toţi, de la guvernant la guvernat. Nu există libertatea de a batjocori, a fura, a minţi şi a manipula;
- Democraţie înseamnă puterea poporului, nu a aleşilor care, urmare a votului, au de îndeplinit un contract social. Votul nu înseamnă nicidecum victoria asupra inamicului, nici administrarea ţării în propriul interes. Guvernul, Parlamentul sunt ale tuturor, nu doar ale unui jupân sau clan care trage sforile;
- Dreptul de a alege şi de a fi ales nu înseamnă nimic dacă alegerea nu se face în cunoştinţă de cauză, dacă „valoarea”, competenţele candidatului sunt văzute doar de ai lui şi umflate prin manipulare. Singur votul nu rezolvă moralitatea clasei politice, nici nu o responsabilizează decât în măsură nesemnificativă. Mai întâi trebuie responsabilizat alegătorul, iar acţiunea a început în stradă;
- Justiţie, dreptate şi drepturi egale pentru toţi; domnia legii, nu a bunului plac. Orice imunitate, privilegiu, exceptare de la lege înseamnă abuz, dacă nu e caz de forţă majoră. Statul de drept este principala avere a unei naţiuni;
- Educaţia, cinstea, probitatea morală, ţinerea cuvântului dat, onoarea şi demnitatea trebuie repuse la loc de cinste între trăsăturile omului politic;
- Transparenţa actului decizional ar goli puşcăriile de oameni politici şi sertarele de demisii. De ascuns se ascund doar corupţia, ilegalităţile şi escrocii de profesie;
- Adevărul, realitatea faptului văzut cu ochii şi analiza corectă a situaţiilor n-ar mai trebui să fie manipulate politic; mincinoşii trebuie arătaţi cu degetul, ca-n Evul Mediu, dacă altfel nu se poate;
- Într-o democraţie autentică, informarea corectă a populaţiei trebuie să fie literă de lege. Nu există bună guvernare având la bază dezinformarea sau informaţia trunchiată;
- Frica de viitor, de duşmani imaginari şi menţinerea la putere prin ameninţarea, propagarea diverselor frici şi temeri ar trebui interzise prin lege. Ne-au afectat societatea, făcând-o greu de guvernat un număr prea mare de decenii.
- Nu se poate politică fără probitate morală, iar politicienii, indiferent de partid şi de funcţia politică, trebuie ţinuţi departe de funcţii înalte dacă au avut condamnări penale.
Fiindcă protestele din faţa guvernului nu au legătură cu partidele, nici de la putere, nici din opoziţie, ci cu încălcarea acestor 10 „porunci” sau condiţii de mai sus. Nu se protestează pentru salarii, pensii, ajutoare, ci pentru asanarea climatului politic, pedepsirea hoţilor şi a corupţilor, alungarea mincinoşilor şi a şmecherilor din politica românească.
Comentarii