După ce i-am văzut coborând din trenuri în Gara de Nord, miile de tineri, mai ales studenţi, au fost aşteptaţi cu ceai şi prăjituri de colegii lor din Capitală, într-o explozie de bucurie şi îmbrăţişări, şi mi-am spus că România mai are un viitor, iar după ce am aflat că în rândurile lor sunt şi studenţi de alte naţionalităţi… şi i-am mai şi auzit cântând imnul naţional împreună, mi-a fost ruşine să stau deoparte. Aşa că mi-am reluat „pana”.
Dar cine sunt tinerii frumoşi şi liberi? O sintagmă care a trezit reacţii de apreciere după ce au fost văzuţi în Piaţa Victoriei, în faţa Guvernului României, după omorul de la Colectiv, apoi după celebrele ordonanţe, protestând alături de alte vârste şi categorii sociale împotriva abuzurilor unei puteri discreţionare, a unei majorităţi anarhice. Numai că, pe lângă aprecieri şi laude la adresa implicării lor sociale, sintagma a devenit în gura altora ironică, fiind menţionată de fiecare dată când vreunul dintre tineri făcea vreo boacănă. Intenţia de discreditare mi-e clară, aşa cum mi-e clar de unde vine. E o altă formă de reacţie politică parşivă: când cineva nu e de acord cu puterea politică, trebuie desfigurat, iar metodele sunt aceleaşi de pe vremea tovarăşilor.
Ce mi-a atras atenţia în manifestările lor stradale? Deşi protestatari hotărâţi, tinerii erau puşi pe jocuri, veselie, glume şi ironii civilizate, înţelegători şi politicoşi cu cei din jur, decenţi, mulţi nedespărţiţi de prietenele lor. Buni colegi. Împart tot ce au între ei. Ştiu versurile imnului la fel cum ştiu şi alte cântece patriotice. Nu se poate să nu-ţi crească inima!
De ce au ieşit ei în stradă de moment ce la alegerile parlamentare cei mai mulţi au lipsit? Nu cumva au lipsit fiindcă alegerile noastre nu mai sunt de mult relevante, nu reuşesc să producă schimbările aşteptate de 27 ani? Dar ca orice frustrare publică apropo de actuala majoritate guvernamentală, în frunte cu un despot ca Liviu Dragnea atotstăpân, şi actuala ieşire masivă în stradă a fost provocată nu neapărat de legitimarea imorală prin votul din 11 decembrie, cât de delegitimarea rapidă, într-o lună, caz unic, a câştigătorilor puterii politice.
De ce legitimarea prin vot a fost imorală în condiţiile scorului de 45% + acela al aliaţilor? Cu toate că alegerile au fost corecte şi democratice, ele s-au câştigat printr-o manipulare groasă, atotcuprinzătoare, la care au pus umărul nu doar televiziunile de casă, ci şi primari, baroni, oamenii de influenţă, activişti, vectori media. Însă despre responsabilitatea lor văd că nimeni nu discută acum, semn că-şi vor relua obiceiurile conform „indicaţiilor” ori de câte ori va fi „nevoie”.
Tocmai de aceea, când ai câştigat alegerile mituindu-ţi propriul electorat, fidelizând populaţii defavorizate, inclusiv din zonele de sărăcie cruntă locuite nu neapărat de romi, minţind şi promiţând oricui tot ce îşi doreşte, orice vrea să audă, tinerii frumoşi şi liberi, iubitori de carte şi profesii pretenţioase, s-au aflat în faţa unei mari dileme: îşi abandonează patria în mâna uzurpatorilor sau încearcă să salveze democraţia şi statul de drept. Aşa că au ales să se implice alături de ceilalţi cetăţeni.
La un an după Colectiv, cu toată eşuarea guvernului Ponta, după alte două rânduri de alegeri, lucrurile au revenit în punctul de plecare: guvernare doar în propriul interes. Ceea ce i-a indignat. Nu doar pe tinerii de acasă, ci şi pe aceia din celelalte capitale ale lumii. N-a fost televiziune de pe mapamond fără să le prezinte doleanţele, mişcările de stradă şi sloganele.
Nu poţi sta deoparte când, în România, Dorel a scăpat la butoane, iar singurul program pus în aplicare este „lasă că merge şi aşa”, când resursele bugetare sunt dirijate către propriile buzunare, iar poporenii trag ponoasele. Pentru că cei peste 600.000 de protestatari n-au revendicări salariale, ţinta tinerilor frumoşi şi liberi fiind România lor şi a copiilor lor cu care au ieşit în Piaţă.
În fond, tinerii au declanşat bătălia pentru viitorul României.
Comentarii