Un ton?…

Ne-am cam deprins ca anii să-nceapă cu (ameninţări de) scumpiri; la an nou, şi nişte preţuri noi. Acest an este însă mai special decât alţii, astfel că nu-i exclus ca adevăratul val de scumpiri să vină cu întârziere, de prin martie. Spre exemplu, producătorii de preparate de carne îşi făcuseră cunoscute ameninţările din decembrie trecut, însă aflăm că din aceste zile şi-au anunţat noile preţuri magazinelor, majorate fiind cu 5-7%, preţuri despre care se estimează că vor fi „încasate” de cumpărători de la începutul lui martie. Respectivii producători îşi justifică decizia prin aceea că sunt nevoiţi să crească salariile minime ale angajaţilor, prin majorările de tarife la energie şi prin fluctuaţiile leului. Din nefericire, argumentele lor se potrivesc şi tuturor celorlalţi, mai ales primul, aşa că nu-i exclus ca întâmplarea să fie ca ei doar să fi dat tonul. Căci ce te faci dacă eşti obligat să majorezi lefuri fără să-ţi fi crescut profitul? Creşti preţuri şi dai parte din belea pe umerii clienţilor. Iar aceştia ce fac? Natural, fac ce fac în funcţie de ce urmări va avea şi asupra lor povestea asta cu minimul majorat. Se prea poate ca unii să capete plusul promis oficial, astfel încât să cumpere şi mai departe salamul care le place; dar se prea poate ca alţii, pe motiv de justificate măsuri de eficientizare, să se vadă trecuţi la negru ori împinşi în şomaj…