Mănăstirea Voroneţ, la vreme de hram

 În cuvântul său de înţelepciune de la finalul slujbei, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor evoca o întâmplare avându-l ca personaj central pe mitropolitul Moldovei de atunci. Acesta îşi exprimase admiraţia şi gratitudinea faţă de cinul monahal, ceea ce l-a determinat pe un îndrăzneţ să-l întrebe de ce este atât de îndatoritor faţă de călugări. Pentru că mănăstirile trăiesc astăzi datorită lor…, ar fi răspuns mitropolitul.

Despre tradiţie se poate vorbi aşadar şi în cazul Mănăstirii Voroneţ, care şi-a sărbătorit ieri hramul (cel de-al doilea al anului după cel de la Sf. Gheorghe), hram datorat unui sfânt al locului, atât de preţuit de voievodul Ştefan cel Mare – Daniil Sihastrul, stareţ al mănăstirii în prima parte a vieţuirii acesteia. Ea a reînviat după 1989 – când obştea ruptă din sânul Moldoviţei, în frunte cu maica stareţă Irina Pântescu, se înhamă la greul car al reînfiinţării mănăstirii. Locaş care astăzi pare a exista de când lumea sau măcar de când există şi suratele ei, celebrele mănăstiri bucovinene, celebrele minuni ale lumii. Hramurile acesteia au devenit evenimente în viaţa credincioşilor locului, a celor apropiaţi mănăstirii şi se ţin cu sfinţenie. La hramul „de iarnă” din acest an al Voroneţului au participat parcă mai mulţi credincioşi decât oricând.

Paraclisul mănăstirii n-a cuprins toată lumea venită să participe la Sf. Liturghie, între care mulţi copii, unii îmbrăcaţi în straie naţionale, ca şi parte dintre cei în vârstă. Astfel că celor ce abia încăpeau în biserică li se alăturaseră zeci de oameni care urmăreau slujba afară, pe ecranul instalat la intrarea în paraclis. Sf. Liturghie a fost oficiată de chiriarhul nostru, ÎPS Pimen, aflat în fruntea unui numeros sobor de stareţi, protopopi, preoţi de mir şi diaconi, cam aceiaşi care slujesc an de an la hramurile Voroneţului. De la care ÎPS Pimen nu a lipsit niciodată.

În cuvântul de care am pomenit deja la începutul acestor rânduri, ÎPS Pimen a stăruit asupra evenimentelor din jurul naşterii lui Iisus Hristos, insistând asupra nereuşitei încercări a unora (chiar şi aşa-zişi teologi), de desacralizare a acestui moment crucial pentru omenire. El a vorbit despre existenţele, pilduitoare deopotrivă, a sfetnicului Daniil şi a voievodului Ştefan cel Mare, credinţa fiind generatoare a izbânzilor de spirit ale unuia şi de lupta şi de dreapta diriguire a treburilor ţării în vreme de pace ale celuilalt. Monahul Daniil a rămas în memoria neamului ca o pildă de înţelepciune regăsită şi astăzi în obştile de călugări, înţelepţi nu numai din omenescul vieţuirii lor în asemenea locaşe, ci şi din cuminţenia dăruită, inspirată de Dumnezeu însuşi în fiecare clipă a acestei vieţuiri. Obştea de astăzi a Voroneţului este un exemplu grăitor în acest sens. Înţelepciune ponderată de ascultare, în toate înţelesurile ei, căci „unde nu este ascultare – de părinţi, de cei bătrâni, de cei înţelepţi etc. – nu este nimic”. Aceasta este unul dintre izvoarele răbdării, a îndărătniciei cu care călugării s-au bătut ca mănăstirile să rămână vii de la naşterea lor până astăzi, vreme de secole. Acesta este spiritul care a reînviat şi care animă astăzi Voroneţul.

La sfârşitul liturghiei, maicile au cântat câteva dintre cele mai cunoscute colinde româneşti.

În sala care a găzduit în final parastasul consacrat întemeietorilor mănăstirii şi celor care au adus-o către vremurile de astăzi trona tapiseria celebrei artiste Cella Neamţu – „Fereastra către Voroneţ”. A fost locul pe care maica stareţă şi l-a ales pentru a rosti două poeme religioase.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: