Amintirile prind viaţă

Ninge cu fulgi de pâslă, viaţa îşi continuă cursul. Anul 2016 este la final. Unii prieteni au trecut în veşnicie şi ne vor lipsi cu siguranţă. Inginerul Ştefan Rotaru, membru activ al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, ne-a părăsit şi el la sfârşitul lunii octombrie. Omul acela hâtru şi bun la suflet, care ştia atât de multe lucruri despre Rădăuţii de odinioară, nu va mai veni la manifestările culturale. Nici nu va mai vedea luminiţele de Crăciun.

L-am văzut ultima dată anul acesta, în luna iunie, când împlinea 85 de ani. Pe scaunul pe care se aşeza (în sala mare a Bibliotecii) aştern o floare albă din sufletul meu. Ne vei lipsi, „bunicule”, cu veselia şi înţelepciunea ta! La Rădăuţi, încep pregătirile pentru sărbători. Luminile multicolore aprind flacăra bucuriei, magazinele parcă ar fi mai primitoare, oamenii parcă ar încerca să zâmbească, deşi nu există om care să nu aibă în suflet o sămânţă de necaz. Un text publicat în „Gazeta Bucovinei”, nr. 780, din 5 ianuarie 1944, scris de rădăuţeanul Gruia Bodnărescu, se intitulează „Crăciunul… surprize”. Iată cum începe povestirea: „Ce-aş putea scrie altceva decât câteva şire în legătură cu Crăciunul? În Rădăuţi, abia a sosit iarna. Primii fulgi n-au pus pe gânduri fetele şi madamele în ce priveşte lungimea rochiilor, încotoşmănarea părului ud, în cârlionţii atrăgători, gata să se prefacă într-o pojghiţă cu ţurţuri. Dar ceva e de remarcat. Toţi comercianţii au imitat pe un biet tocilar care a lansat o reclamă simpatică: «Vine Crăciunul!» – cu litere mari, îmbiindu-te cu ciorapi groşi «lână-n lână», cu căciuli naturale, ţesute, cu blănuri argintii de capră, flanele moi ca zăpada, bocanci pentru schiuri, cu tălpi triple de carton, mănuşi de crocodil – fel de fel de surprize, mărfuri vechi, adunate înaintea Conferinţei de la Teheran…”. Acesta este tabloul lunii decembrie a anului 1943. Au trecut 73 de ani, dar din răceala dimineţilor răzbate sunetul de clopoţel, de parcă nimic nu s-a schimbat. La urma urmei, clădirile au acea patină care te îmbie spre trecut, din pământ respiră aceleaşi umbre pătimaşe, a căror prezenţă au simţit-o oamenii locului şi în urmă cu o sută de ani. Sunt rădăcinile din care ne tragem. Pe Uliţa Înfundată, de pe strada Rotarilor, nu mai există casa bătrânească în care şi-a petrecut copilăria inginerul Ştefan Rotar, dar amintirile prind viaţă, iar chipurile celor care odată s-au bucurat de Crăciun se oglindesc în gesturile noastre. Trăim prin cei care au fost, dar şi prin cei care vor fi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: