Alcoolismul este o boală gravă

Dacă vă mai aduceţi aminte, am mai scris aici, în „Crai nou”, nişte materiale dedicate Asociaţiei „Alcoolicii Anonimi”. Mai ales pentru faptul că, lucru neştiut de multă lume până atunci, aceasta există şi în municipiul reşedinţă de judeţ. Am fost atunci la o întâlnire a celor care au realizat că nu sunt „beţivi”, ci deja alcoolici şi au nevoie de o terapie de grup. În sensul că beţivul ştie să se oprească ori să-şi dozeze creierul în aşa fel încât să şi bea, dar să aibă şi timp de muncă, pe când alcoolicul nu vede altceva în faţa lui decât băutură. Dar o să-l las pe Constantin, şeful filialei Suceava a Asociaţiei, să vă explice mai multe.

Cine suntem noi, „Alcoolicii Anonimi”?

Noi toţi am venit la „Alcoolicii Anonimi” când ne-am dat seama că luptei noastre cu pofta de alcool nu-i putem face faţă. Pentru mulţi dintre noi a fost greu să recunoască acest fapt simplu şi numai înţelegerea faptului că alcoolismul este o boală gravă, cronică, ne-a ajutat să rupem cercul vicios permanent şi să aruncăm băutura, „o dată pentru totdeauna”. Am devenit alcoolici nu pentru că suntem săraci, nu pentru că nu avem voinţă, nu pentru că nu am ascultat părinţii, ci pentru că în corpul nostru alcoolul este perceput altfel. Există oameni care sub influenţa alcoolului devin răi, dar nu e vina lor. Trebuie să acceptăm consumul de alcool, dar nu e vina noastră că nouă ne face rău, că suntem bolnavi. Ne-am născut aşa şi trebuie să admitem. Promiteam de multe ori că nu o să mai bem, apelam la pastile sau la o procedură care să ne scape definitiv din dependenţa de alcool. Din păcate, astfel de pastile nu există. Acest lucru este demonstrat de experienţa şi statisticile noastre. Renunţarea la băut, folosind tehnici bazate pe frică (de codificare, introducere, torpilare, jurăminte etc.), dă rezultate doar temporare. La urma urmei, nimeni nu poate trăi cu frică pentru totdeauna. Frica slăbeşte treptat şi în cele din urmă oferă o modalitate de apariţie a altor emoţii. Alcoolul poate aştepta şi aşteaptă să recupereze timpul pierdut. Recidivele după perioade lungi de abstinenţă (sub frică, jurăminte sau orice alte metode) vor fi mult mai grave, mult mai rele decât toate perioadele de băut. Băutul se va înstăpâni şi vor fi crize care nu au avut loc înainte de adoptarea unor astfel de măsuri. Noi nu suntem împotriva metodelor medicale de luptă cu alcoolismul. Ne putem ajuta reciproc să nu ne mai întoarcem în abisul utilizării lui. În AA nu avem profesori, experţi sau consilieri, toţi suntem profesori, toţi suntem elevi, reuşim împreună prin socializare cu alţi alcoolici să facem faţă cu succes acestei boli teribile. Nu mai bem! Oprim băutul, acest lucru nu este o acţiune dintr-o singură încercare. A opri băutul este o acţiune zilnică, de muncă pe tot parcursul vieţii. Numai prin recunoaşterea acestui fapt lipsit de bucurie avem rezultate. Vechii membri ai comunităţii noastre AA duc un stil de viaţă sobru de mai mult de douăzeci de ani. Ţara s-a prăbuşit, s-au înlocuit preşedinţii şi valuta, a apărut internetul, a crescut producţia de băuturi alcoolice, s-au schimbat etichetele de pe sticlele de votcă, dar ei s-au ajutat reciproc trecând prin şi peste toate, rămânând în acelaşi timp treji. În AA sunt oameni de diferite vârste, de diferite profesii şi poziţii sociale sau materiale, bărbaţi şi femei. Unii dintre noi au trebuit să ajungă în partea de jos a vieţii, atunci când au refuzat ajutorul unor medici, al prietenilor şi al familiei. Alţii au făcut faţă alcoolului înainte de pierderea familiei, muncii şi a locuinţei. Acum, la reuniuni ei sunt dispuşi să îşi împărtăşească experienţele cu oamenii care încă suferă de dependenţa alcoolică. Prejudecăţile au dispărut, ei vorbesc prin ce au trecut şi cum se ocupă de alcoolismul lor. Boala nu este o ruşine. O ruşine este să nu fie tratată. Medicamentele pentru tratarea alcoolismului sunt cu siguranţă un instrument foarte puternic pentru a-i face faţă, dar, din păcate, efectele secundare şi necazurile care decurg din administrarea unor astfel de medicamente sunt adesea mult mai rele decât consecinţele alcoolismului. Din păcate, nu există şcoli sau centre de formare unde să fie predate lecţii de a trăi în sobrietate. Nu există cursuri care vă vor spune cum să trăieşti o concediere sau părăsirea de către persoana iubită sau fără ochelari. Psihologul poate spune ce a fost învăţat să spună şi ce a citit despre acest lucru în cărţi, dar numai la noi veţi întâlni oameni care au trăit ei înşişi necazurile alcoolismului şi sunt dispuşi să împărtăşească experienţa lor cu alţii care au nevoie de ajutor. Desigur, există instituţii medicale implicate în tratamentul alcoolismului. Ele ajută alcoolicul să facă faţă efectelor utilizării prelungite a alcoolului, ele (spitalele) fac detoxifierea organismului şi chiar dau pacientului anumite cunoştinţe şi abilităţi pentru o viaţă sobră. Dar, la sfârşitul tratamentului, persoana este lăsată singură cu boala sa şi pentru alcoolic nu este nimic mai periculos decât singurătatea. Comunitatea AA nu oferă medicamente, comunitatea AA colaborează cu medicina. Dovadă în acest sens este o colaborare de succes a „Alcoolicilor Anonimi” din România. Participarea în comunitatea AA este strict voluntară şi gratuită, nou-veniţii pot vorbi sau nu, nu se cer informaţii personale şi dacă vă decideţi să nu mai participaţi sunteţi liber să o faceţi. Principalul proces de recuperare se produce la întâlnirile grupurilor AA. Singura condiţie pentru a participa la o reuniune a „Alcoolicilor Anonimi” este dorinţa de a înceta băutul. Reuniunea, de obicei, durează o oră, o oră şi jumătate. La începutul reuniunii se citesc principiile şi regulile comunităţii, preambulul şi subiectul de discuţie ales după dorinţele exprimate de grup. Se respectă două reguli: nu se întrerupe vorbitorul şi, dacă există un membru beat, prezenţa lui nu este interzisă, dar este rugat să nu vorbească, iar dacă nu se conformează este rugat insistent să plece şi să revină la următoarea întâlnire.

„Ajută pe alţii ca să te ajuţi pe tine”

Foarte important pentru noi, membrii AA, este principiul „Ajută pe alţii, ca să te ajuţi pe tine”. A transmite mesajul AA este responsabilitatea noastră. Dacă noi am fost ajutaţi, atunci şi noi trebuie să ajutăm pe alţii, ajutând pe alţii şi păstrându-ne propria noastră abstinenţă. Dacă mă gândesc doar la mine, mă voi găsi în curând într-un bar ieftin. Nu trebuie să tragem (trageţi) concluzii bazate pe opiniile şi ideile altor oameni care nu au trecut prin ceea ce am trecut noi, noi venim din iadul dependenţei, ei îşi dau cu părerea, chiar dacă sunt specialişti. Petreceţi două ore din timp pentru a participa la o reuniune ca să vă puteţi forma o opinie personală despre noi. O vizită la un grup AA nu este ceva cu caracter obligatoriu, dacă o să vă placă şi credeţi că vă este necesar atunci participaţi cu încredere. Programul AA funcţionează pentru cine doreşte să îl aplice în toate momentele vieţii. „Nu contează cât de mult bei, este important ce ai făcut astăzi ca să nu bei!” Ne puteţi găsi la tel. 0731114440 sau 0770225522, email: speraasv@yahoo.com, pagină internet: www. alcooliciianonimi.ro

DAN T. GÜRTESCH; ADRIAN POPOVICI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: