Noi sau el

Există şi o perspectivă a bolnavului asupra a tot ceea ce s-a întâmplat zilele acestea la spitalul judeţean în legătură cu piciorul diabetic. Până la urmă – cea mai importantă perspectivă, pentru că medicul lucrează pe un picior suferind, dar viu, nu pe un picior de lemn…

Întâmplarea nenorocită a făcut ca semnatarul rândurilor de faţă să treacă prin tot calvarul creat de boala piciorului său: infecţie, intervenţie pe angiograf, eliminarea consecinţelor infecţiei, ajungându-se până la amputarea a trei dintre cele cinci degete şi a unei părţi din laba piciorului; plus o operaţie de chirurgie estetică. Sper ca tot acest calvar să se încheie (mă aflu încă în tratament), pentru a reintra (chiar astfel împuţinat…) în normalul vieţii.

Scriu aceste rânduri pentru că mă consider un om norocos. Bolnavi „predecesori” ai mei în compartimentul de chirurgie vasculară al spitalului sucevean s-au ales cu amputarea labei piciorului (în spitale mari din Bucureşti şi Tg. Mureş), la Suceava un tratament „răbdătoriu” şi profesionist, încă în vigoare, asigurându-le doar vindecarea. În ce mă priveşte, la fel de „răbdătoriu”, nu s-a recurs imediat la amputare, chirurgul vascular al Sucevei, dr. Titus Ignat, eliminând până la urmă doar zona compromisă a piciorului, neatentând la întregul lui.

 Este exact ceea ce specialiştii prezenţi la simpozionul organizat la Suceava susţin prin vocea dr. Mihai Creţeanu Jr.: agresiunea piciorului diabetic (ne referim la amputare) poate fi, desigur, prevenită. Dar dacă se ajunge la intervenţia chirurgicală, aceasta poate fi limitată doar la ceea ce este evident compromis din picior.

Diabetul este o boală parşivă. Chestia este cine ne diriguieşte viaţa: noi sau el?