„Labirintul”, recenta carte a profesorului Alexandru Toma, este un exemplu pertinent şi interesant asupra vieţii sale şi a evoluţiei culturii sucevene în ultimii patruzeci de ani. Este o carte de referinţă, o sinteză strălucită a judeţului Suceava în domeniile politic, social şi cultural. Este, în marea ei diversitate, o istorie a vieţii autorului cu realizările care au pornit din dorinţa de a lăsa posterităţii un semn modest al trecerii sale.
Autorul şi-a propus să facă lumină asupra unor aspecte mai puţin cunoscute; deopotrivă, a fost preocupat de conturarea profilurilor unor personalităţi nu numai ale judeţului Suceava. El surprinde şi o parte a vieţii publicistice sucevene de-a lungul a mai multor decenii.
Alexandru Toma este şi un reputat cercetător, poate unul dintre cei mai autorizaţi să-şi spună opiniile asupra unei largi perioade a vieţii culturale a judeţului şi a elucida unele probleme rămase obscure din cultura locală. Lucrarea se adresează marii majorităţi a creatorilor de frumos, mai ales că este o carte uşor de lecturat; totodată, ca analist de valoare, autorul reuşeşte să surprindă în tonalităţi clare, de mare profunzime, chipurile umane în ipostaza conjugării lor cu realitatea.
Mottoul cărţii, foarte bine ales, are semnificaţia unui înţeles bine ştiut; aparţine lui Adrian Păunescu şi-l redăm în totalitate: „Mă simt mai bătrân cu o carte,/ În care nimic nu pot spune/ Decât viaţa mea precum este,/ O viaţă de lucruri comune”.
În loc de postfaţă avem un gând sincer al autorului din care am reţinut o frază care poate deveni un motto de viaţă al celor care scriu: „Orice carte are la început o mărturisire”. Ca fost profesor de filosofie, autorul îşi pune problema existenţei şi a gândirii, fiind legat de marile mituri ale fiinţei naţionale româneşti.
Din paginile cărţii aflăm şi unele date biografice, cu precădere ale părinţilor săi, străbunilor şi despre locul unde a văzut lumina zilei. Primii ani de şcoală au însemnat pentru el şi intrarea în universul alfabetului românesc şi în lumea cărţilor care l-au făcut să îmbrăţişeze la rândul său scrisul. Totodată, el este şi un fin observator, un istoric şi un om politic care putea să convingă autorităţile vremii pentru a aduce în judeţul Suceava multe personalităţi culturale; să nu se uite că datorită domniei sale, prin funcţia pe care a avut-o, a reuşit să înfiinţeze primul teatru de la Suceava sau Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, la care au participat de-a lungul desfăşurării sale personalităţi marcante ale scrisului românesc. Este îndeajuns să amintim câteva nume: Dumitru Radu Popescu, Laurenţiu Fulga, George Bălăiţă, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, Andi Andrieş, Ion Ţugui, Mircea Radu Iacoban, Horea Zilieru; iar din generaţia optzecistă îi amintim pe: Nichita Danilov, Aurel Dumitraşcu, Carolina Ilica, Elena Ştefoi, Matei Vişniec, Lucian Vasiliu.
Un capitol aparte îl reprezintă Teatrul Municipal Suceava, teatru care avea să aducă un nou suflu cultural; la primul spectacol au asistat peste de 700 de spectatori. În anii 1980-1983 au fost căutări repetate pentru ca teatrul sucevean să supravieţuiască. Îi amintim aici pe primii actori care au jucat pe scena teatrului sucevean: Carmen Tănase, Adrian Păduraru, Răzvan Popa, Mioara Ifrim, Carmen Ciorchilă, Cristina Ioviţă, regizoare, Radu Duda, Constantin Florea, Ada Gârţoman, Cristian Rotaru, Sebastian Comanici. Din nefericire, din cauza unor neînţelegeri şi a lipsei de fonduri, teatrul îşi închide porţile pentru mulţi ani. Înfiinţarea lui sub denumirea de „Matei Vişniec” reprezintă o nouă încercare, iar ca un teatru să supravieţuiască trebuie să-şi formeze spectatorii.
Alexandru Toma a cunoscut personalităţile politice ale vremii. Nu putem omite aici întâlnirile sale cu marii oameni de cultură români: Romulus Vulpescu, Adrian Păunescu, Octavian Cotescu, Ion Lotreanu, Teofil Vâlcu, Iftimie Bârleanu, Horia Zilieru şi nici pe cei mai apropiaţi sufletului său, conjudeţenii Ion Ţugui, Radu Mareş, Ion Irimescu.
A fost şi redactor al ziarului judeţean „Zori noi” (actualul „Crai nou”) şi-şi aminteşte cu nostalgie de marii ziarişti ai judeţului, inegalabili astăzi, care au fost: Ion Paranici, Ion Nedelea, Nicolae Groza, Doina Cernica, Constantin Ştefuriuc, Mircea Sfichi, Ştefan Ursache, Dumitru Teodorescu (care a preluat ştafeta jurnalistică de la Ion Paranici). Nu putem să nu-i amintim aici pe: Costache Clement, Luca Manolache – tehnoredactare, Carmina Manolache, Victor Rusu, Victor Micu, Sava Bejinariu, fotoreporterii Ion Mîndrescu şi Dumitru Vinţilă.
Activitatea publicistică a lui Alexandru Toma a început pe timpul studenţiei la ziarul „Flacăra Iaşului” şi la ziarele şi revistele „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Tribuna”. Să nu uităm că în urma demersurilor sale s-a înfiinţat la Suceava suplimentul cultural „Pagini bucovinene”.
Despre el au scris cu recunoştinţă şi dragoste de cultură oameni care i-au purtat un respect deosebit; Ion Irimescu, în anul 1982, îi face o recomandare meritorie pentru a-şi desfăşura activitatea în judeţ. Petru Drişcu, de asemenea decedat între timp, scrie în anul 1992, în „Curierul de Bucovina”, rânduri de suflet şi de respect pentru omul care este Alexandru Toma. Au mai scris despre domnia sa: Doina Cernica, Jana Constanţa Horga, prof. univ. dr. Mihai Iacobescu ş.a. Are şi o bogată bibliotecă cu autografe date de cei cu care a intrat în contact. Amintim aici doar câteva nume, care spun totul: Laurenţiu Ulici, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, George Bălăiţă, D.R. Popescu, Ion Ţugui, Ion Alexandru, Mihai Iacobescu, Grigore Vieru, Adrian Dinu Rachieru, Mihail Iordache, Ion Lotreanu, Constantin Hrehor, Gherasim Putneanu, Gheorghe Lupu, Doina Cernica.
Cartea mai are o anexă numită „File de album” care cuprinde 58 de fotografii. Am reţinut din fotografii întâlnirile autorului cu alteţele imperiale ale Japoniei, cu regina Juliana a Olandei, cu premierul Marii Britanii Harold Wilson, cu ambasadorul SUA John Barnes jr.
Lucrarea, în totul ei, este o reuşită şi merită a fi citită de cei care vor să-şi reamintească anii tinereţii lor.
Comentarii