„Raportul Lennon” şi raportul SJU, prin comparaţie

Izolată la domiciliu din cauza unei viroze am văzut filmul „The Lennon Report”, care prezintă cele întâmplate în spitalul Roosevelt din New York, de la aducerea lui Lennon, împuşcat în stradă, la 8 decembrie 1980, şi până la decesul lui. Prin comparaţie, filmul m-a dus imediat cu gândul la cazul copilaşului de 8 luni suspect de meningită, mort în elicopterul care îl ducea la Iaşi.

Revenind la americani, poliţiştii l-au găsit pe Lennon căzut în stradă, în timp ce inima încă îi bătea. A fost adus imediat la spital şi a intrat în operaţie. O vreme, pe holuri nici nu s-a ştiut cine era, conducerea spitalul dispusese secretomanie totală. Poliţiştii aflaţi de pază s-au convins că e Lennon abia după ce şi Yoko Ono a ajuns acolo. În blocul operator medicii încercau să-l salveze, celebrul membru Beatles fiind un idol din adolescenţa tânărului medic care a realizat intervenţia chirurgicală şi i-a ţinut inima în mână, câteva secunde, încercând să o resusciteze. Lennon a murit, iar comunicatul de presă a fost prezentat sec, în faţa ziariştilor, de şeful Urgenţelor. Între timp, soţia lui Lennon a aşteptat într-o încăpere alăturată, singură, fără să fie întrebată dacă a mâncat sau are nevoie de ceva. Abia la final, o asistentă tânără, care asistase la intervenţie, a îmbrăţişat-o şi i-a spus adevărul. Cred că de o îmbrăţişare ca aceea avea nevoie şi mama copilului de al cărui caz pomenim, dar cine să se mai gândească la asta după o noapte întreagă de veghe? Întâmplător sau nu, în spital se afla, adus aproape în acelaşi timp cu Lennon, tot din stradă, un tânăr producător de ştiri de la o televiziune, rănit în urma unui accident de motocicletă. A fost depus pe o targă, foarte aproape de sala unde era operat Lennon, nimeni nu avea timp de el. Cum ziariştii au întotdeauna ochii şi urechile în stare de extremă atenţie, ştiristul a auzit rostit numele Lennon, dar nimeni nu voia să confirme. Până la urmă, folosind diverse tertipuri, a aflat şi a transmis o ştire simplă, prin bunăvoinţa unui poliţist, fără comentarii de prisos.

Ziaristul care transmisese, din întâmplare, ştirea vieţii lui, a ieşit până la urmă din spital cu rănile tratate. În timp ce el era asaltat de colegii de breaslă, în afara spitalului, medicul chirurg a trecut, anonim, tot pe acolo. Era trist, deşi ştia că făcuse tot ce se putea să salveze o viaţă.

Medicii din Spitalul Judeţean care s-au ocupat de bebeluş s-au prezentat, joi, în faţa presei pentru un raport al cazului, fără să se eschiveze. Vocea doctoriţei de la ATI tremura atât de tare, când relata cazul, încât m-am simţit în faţa ei judecător nemilos într-o cauză judiciară. Şi ea făcuse tot ce se putea, la fel ca ceilalţi colegi medici.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI